Viețuind ca un monah timp de trei săptămâni în Muntele Athos

Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos a găzduit, în perioada 24 iulie - 12 august 2023 nu mai puțin de șapte studenți ai Facul­tății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București. Prima serie a Programului de studiu duhovnicesc s-a încheiat sâmbătă, 12 august, zi în care erau așteptați de părinții vatopedini și studenții din cea de-a doua serie. 

Mulțumim Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru binecuvântarea acordată acestui program, părintelui arhimandrit Efrem și obștii Mănăstirii Vatoped pentru primire, Sectorului teologic-educațional al Administrației Patriarhale pentru organizare și, nu în ultimul rând, Facultății de Teologie Ortodoxă din București, fără de care nu am fi avut oportunitatea participării, întrucât acest program este destinat studenților. În trei săptămâni, fiecare în parte am experimentat cu adevărat programul unui monah athonit. Mărturisim într-un cuget că aceste zile petrecute la Mănăstirea Vatoped ne-au arătat diferența dintre viața de aici și lumea agitată în care activăm, cât de risipiți duhovnicește suntem, prea puțin capabili de a avea o rânduială în ceea ce privește rugăciunea, dar mai ales greutatea de a renunța la tehnologie. Nu ne-a fost atât de ușor să ne acomodăm, dar ne-am străduit să fim prezenți la programul de slujbe, precum și la ascultările la care am fost trimiși.

Clericii, de principiu, se îngrijesc de sfintele altare și de pregătirea paracliselor pentru a se săvârși Sfânta Liturghie. Mănăstirea Vatoped este una dintre cele mai mari, aceasta are nu mai puțin de 37 de paraclise, slujindu-se în fiecare zi în cel puțin 10 dintre ele prin rotație, exceptând ziua de marți, din fiecare săptămână, duminicile, praznicele și sfinții în cinstea cărora se săvârșesc privegheri. În ceea ce îi privește pe mireni, ascultările se schimbă în funcție de nevoile mănăstirii, dar și de numărul de pelerini care sunt găzduiți. Astfel, din grupul nostru, doi au fost permanent la trapeză, unde este nevoie de ajutor în mod constant, iar ceilalți în diferite locații precum bucătăria sau laboratoarele de produse naturiste, miere și untdelemn.

Toată această perioadă a fost una deosebită, atât prin prisma slujbelor - am participat la trei slujbe de priveghere în cinstea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, Adormirii Sfintei și Dreptei Ana și Sfântului Mare Mucenic Pantelimon - cât şi prin ceea ce am numit noi „serile duhovnicești”. Ne-am bucurat de sfaturile părintelui stareț, de dialogurile purtate cu diferiți părinți din mănăstire, ne-am întâlnit cu episcopi și stareți români cu care am zăbovit uneori și câte un ceas, după slujba Pavecerniței. De asemenea, am vizitat atelierele de lucru ale mănăstirii, precum și alte chilii, schituri și mănăstiri din Sfântul Munte. Gândurile și impresiile participanților pe care vi le vom face cunoscute dau mărturie de bucuria pe care au simțit-o și pe care vor încerca să o transmită și mai departe, având în vedere că mai bine de jumătate sunt la prima experiență într-o lavră aghioritică. 

Mărturiile studenților participanți

„Din experiența acumulată în urma celor trei săptămâni pot spune că proiectul și-a atins scopul propus de înduhovnicire a studenților. Este prima experiență aici și pot să o clasez ca fiind una dintre cele mai frumoase din viața mea. Trebuie să recunosc, așteptările pe care le aveam nu s-au întâlnit cu realitatea trăită aici. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul de viață simplu al călugărilor și cât de liberi sunt ei de fapt. Aici, postul, ascultarea și rugăciunea mi-au oferit o stare permanentă de bucurie sufletească pe care nu am simțit-o în nici un alt loc. În apropierea sfârșitului celor trei săptămâni, un singur gând îmi străbate mintea, acela de a mă reîntoarce în Muntele Athos” (Mihai Dumitru).

„Ascultarea principală pe care am primit-o a fost la fabrica de miere și untdelemn. Așteptările mele au fost destul de diferite, dar m-am bucurat de întâlniri foarte plăcute cu părinți și pelerini din diverse părți ale lumii. Se poate spune că a fost ca la pateric, mi-a ajuns să văd comportamentul părinților și pentru aceasta le sunt recunoscător. Am găsit un stup duhovnicesc, o mare familie ai cărei membri se ajută reciproc” (Constantin-Robert Toader).

„Acest program a fost prima experiență în Sfântul Munte. M-a impresionat în mod deosebit atmo­sfera duhovnicească, dar mai ales faptul că aici timpul pare să nu mai existe, întrucât cele trei saptămâni au trecut atât de repede. Gândurile omului sunt greu de stăpânit, însă, urmând exemplul părinților de a rosti rugăciunea cu voce tare, am aflat o rezolvare care m-a ajutat să mă concentrez și să mă liniștesc. Mă întorc acasă cu gândul de a reveni cât mai curând în Grădina Maicii Domnului” (Adrian Florin Schutz).

„Încă din primele zile, am rămas profund impresionat de modul de viață al monahilor, de programul mănăstirii, care este unul strict, având scopul de a oferi celui ce îl urmează atât disciplină exterioară, cât și așezare lăuntrică. Munca este întreprinsă cu scrupulozitate, având un program și o manieră de lucru bine definite. Aici, am descoperit cum rugăciunea și munca se pot împleti armonios. În timpul lucrului, părinții rostesc neîncetat rugăciunea lui Iisus, învățându-ne și pe noi să procedăm întocmai. Participarea constantă la sfintele slujbe m-a ajutat să dobândesc - deși, poate într-o mică măsură - conduita unui trai disciplinat. Așadar, acest program a fost o experiență de mare folos duhovnicesc, în care am putut surprinde câteva atribute ale unei vieți creștine autentice” (Ioan-Mihail Ștefan).

„Acest răstimp petrecut în mijlocul părinților a fost în mod evident o rupere de cele lumești. Frământarea cotidiană și neliniștea interioară și-au găsit remediul doar privindu-i pe părinți cum își trăiesc viața aici și, ușor, am început să înțeleg faptul că liniștea interioară este începutul a tot binele. Contactul cu spiritualitatea athonită a fost mult mai profund și mai personal față de mediul academic. Într-un cuvânt rostit la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, părintele stareț Efrem a subliniat faptul că teologia academică se fundamentează pe experiența ascetică, de aceea unii nu înțeleg teologia pentru că nu o trăiesc. Cuvântul părintelui stareț a fost ca o întărire pentru mine, mai ales că după trei săptămâni de program mănăstiresc am realizat că nu e nevoie de exclusivism în ceea ce privește cunoașterea teologiei, ci este nevoie de multă rugăciune, liniște și jertfă” (Ștefan-Daniel Teliceanu).

„Ar fi multe de spus cu privire la această experiență din Muntele Athos. Pe lângă ascultarea împlinită sub coordonarea Părintelui Pantelimon, monah plin de dăruire, au fost momente de edificare duhovnicească și culturală, dar și întâlniri de suflet cu părinți plini de Duhul Sfânt. Însă, la altceva doresc să fac referire, și anume la faptul că prezenta criză prin care trece Europa are o rezolvare: exemplul de comuniune interetnică de la Mănăstirea Vatoped. Aici conviețuiesc aproximativ 18 naționalități, într-o armonie desăvârșită, asemenea crești­nilor din Biserica primară, avându-L în centru pe Domnul Iisus Hristos. Mai mult ca oricând și mai sigur ca niciodată, Europa este invitată să radiografieze modul exemplar în care funcționează lavra condusă de părintele stareț Efrem Vatopedinul” (drd. Ionuț-Adrian Beteringhe).

La finalul acestei perioade, părintele stareț ne-a ținut un cuvânt, ne-a binecuvântat și ne-a oferit câteva daruri de suflet. Ne-a încurajat să fim mărturisitori, să înmulțim rugăciunea și să o ținem aproape de inimă pe Maica Domnului.