Interzicerea totală a tehnologiei la copii este o greşeală

Într-o lume în continuă schimbare din punct de vedere tehnic, copiii şi adolescenţii care nu au acces la un calculator, la un telefon inteligent vor avea dificultăţi în a fi recrutaţi pe o piaţă a muncii tot mai digitalizată. În acest context, specialiştii în educaţie ne îndeamnă să nu interzicem accesul copiilor la gadgeturi, însă joaca acestora cu tehnologia să se desfăşoare după un program prestabilit, iar accesul la anumite aplicaţii şi informaţii să fie controlat, astfel încât să nu le dăuneze, după cum susţin şi medicii. 

Prima şcoală „smart” din mediul rural este cea din Ciugud (Alba), iar în următoarele luni ea va fi dotată cu table interactive, tablete şi softuri educaţionale pentru elevi. Toate manualele şi cărţile de care au nevoie copiii în procesul educaţional vor fi încărcate în formă digitală pe tablete, iar cei care lipsesc din motive medicale pot asista de acasă la ore graţie unui sistem audio-video inteligent. Tot mai multe şcoli ar putea fi dotate astfel, iar dacă ţinem seama de statistica invocată de ministrul interimar al educaţiei, Daniel Breaz, potrivit căreia „nu există şcoli în România care să nu beneficieze de cel puţin un calculator, iar 95% din acestea au şi conexiune la internet”, există toate premisele care converg către ideea că unităţile de învăţământ vor fi din ce în ce mai tehnologizate. Sunt însă pregătiţi copiii să înveţe şi să lucreze într-un astfel de sistem? Lăsându-i deoparte pe cei care în mod evident nu au acces la tehnologie pentru că părinţii nu dispun de resursele financiare pentru a le cumpăra un smartphone sau calculator pe care să exerseze anumite abilităţi, suntem puşi în faţa unor întrebări, a unor nelinişti majore cu privire la accesul copiilor la tehnologie: „Au nevoie copiii de tehnologie?”, „Pentru cât timp?”, „Există riscul unei adicţii?”.

Înainte de a interzice cu desă­vârşire unui copil accesul la tehnologie, adulţii sunt invitaţi să privească în viitor, să-şi imagineze cum va arăta lumea peste 15-20 de ani, cum va evolua tehnologia în acest timp şi câtă nevoie va avea individul de tehnologie, de competenţe şi abilităţi tehnice în condiţiile în care specialiştii previzionează că locurile de muncă ale deceniilor viitoare se vor baza în special pe „ino­vaţie”, „creativitate” şi „tehnică”.

„Să ne gândim la nevoia de tehnologie din viitorul apropiat. Ideea este să fii pregătit pentru ce va urma, iar soluţia nu este să le interzicem sau să îi privăm de ceea ce este evident că se va dezvolta din ce în ce mai mult pe viitor, ci să le oferim premise clare de a fi la curent şi pregătiţi pentru toată această revoluţie tehnologică. Soluţia stă de fapt în puterea de adaptare”, scriu specialiştii în educaţie prof. dr. Florian Colceag şi Florin Alexandru în cartea „Copilul tău este un geniu”. În acelaşi timp, autorii susţin că înainte de a interzice copiilor ceva ce noi, adulţii, folosim în mod curent, trebuie să ne gândim că aceștia vor acumula anumite frustrări. „Este esenţial, de­sigur, să îi protejăm atât cât este necesar, dar uneori parcă exagerăm şi uităm că scopul este să construim un caracter puternic de care să se bucure atât copilul, cât şi părintele, pe tot parcursul vieţii. Oferindu-i un device, îl şi responsabilizezi pe copil; se poate face un program când are voie la telefon. Iar înainte de a oferi telefonul, acesta va fi setat de aşa natură, încât să nu existe o problemă de siguranţă sau alt motiv pentru care părintele să-şi facă griji”, susţin cei doi specialişti.

Pe de altă parte, prof. univ. dr. Alexandru Vlad Ciurea, renumit neurochirurg, preşedinte de onoare al Societăţii Române de Neurochirurgie, ne-a explicat că, spre deosebire de noi, adulţii, care învăţăm mai greu să ne descurcăm cu tehnologia, copiii au o viteză fantastică în a-şi însuşi astfel de cunoştinţe, însă devine o problemă în momentul în care nu se mai pot descurca fără ajutorul tehnologiei.

„Copilul este un burete, absoarbe tot, vrea să cunoască şi se izbeşte de această tehnologie, pe care o foloseşte din ce în ce mai mult, uitând anumite lucruri precum tabla înmulţirii, nu mai ştie să se orienteze, nu mai face conexiuni. Există o diferenţă între o persoană adultă care a trecut printr-o educaţie şi foloseşte tehnologia şi un copil care nu mai poate gândi decât cu ajutorul acesteia”, atrage atenţia prof. dr. A.V. Ciurea.

În acelaşi timp, profesorul Ciurea a subliniat că părintele trebuie să lase copilul să exploreze, dar să-l îndrepte către activităţi precum mişcare sau lectură: „Copilul face ce-i place, el va spune tot timpul «nu», astfel că trebuie să-i câştigăm încrederea, să fie conştient că îi dorim binele, să-l lăsăm să exploreze, dar să-l şi îndreptăm, fără să-şi dea seama, către lucrurile bune, către mişcare, către lectură. Copilul nu trebuie certat pentru că se inhibă total; întâi de toate, îi creăm un mediu ambiant care să-i facă lui plăcere, nu nouă, apoi putem introduce şi lucruri mai puţin «plăcute», care să-l educe”.