Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Perspective academice asupra orei de religie

Perspective academice asupra orei de religie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Educaţie și Cultură
Un articol de: Gheorghe Cristian Popa - 25 Feb, 2015

Preocupările societăţii civile din aceste zile privind înscrierea elevilor la ora de religie au generat dezbateri intense în diferite medii referitoare la rolul acestei discipline în formarea copilului. Despre ecourile acestor dezbateri în mediul academic, precum şi despre efectele educaţiei religioase în plan socio-cultural, aflăm mai multe de la acad. Dan Berindei, preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie din cadrul Academiei Române, şi de la acad. Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“ al Academiei Române.

Academicianul Dan Berindei este unul dintre seniorii contemporani care au avut şansa în copilărie de a studia religia în şcoală, înainte de instaurarea regimului comunist ateu, şi susţine că ora de religie este necesară pentru formarea integrală a copilului deoarece ea presupune deopotrivă o îmbogăţire intelectuală şi sufletească. „Cred că ora de religie este un lucru foarte necesar pentru orice om. De la apariţia omenirii, religia a fost o necesitate pentru formarea şi desăvârşirea omului. De asemenea, religia se leagă de identitate, se leagă de ţara în care este practicată, fiind o conservatoare de tradiţie. Ea transmite cuvântul lui Dumnezeu, dar, în aceeaşi măsură, ea transmite imaginea unui trecut şi a ceea ce are el mai frumos. Pe de altă parte, religia are un rol moral foarte puternic, ajutându-l pe om să se desăvârşească, să se comporte într-un mod care să nu supere pe ceilalţi şi să-l afirme în raport cu ceilalţi. Ea este un lucru extrem de necesar şi pentru echilibrul omului care se formează. De aceea, recomand cu toată căldura să nu fie ocolită ora de religie. Prin ora de religie se îmbogăţeşte sufletul copilului, dar şi mintea lui.“

Acad. Dan Berindei spune că religia are un rol important pentru conturarea unei perspective integratoare asupra lumii, mai ales în contextul social contemporan marcat de sciziuni şi transformări: „Religia oferă o vedere de ansamblu mult mai profundă a ceea ce înseamnă omul pe acest pământ. Ea este cea care sprijină binele şi combate răul, ceea ce este esenţial, cu atât mai mult în această perioadă marcată de tot felul de mutaţii. Dacă am exclude ora de religie din procesul de formare a copilului, nu ne-am îndrepta spre ceva bun. Mai ales în condiţii de libertate, când ne putem alege drumurile, să alegem întotdeauna drumul cel bun, iar drumul cel bun cuprinde şi această instruire religioasă!“

Lipsa de cunoaştere a noţiunilor religioase duce la conflicte şi intoleranţe

Acad. Sabina Ispas susţine că asimilarea unor cunoştinţe religioase elementare pe perioada şcolarizării îi vor oferi copilului ulterior posibilitatea unei mai bune orientări personale în universul social şi cultural în care trăieşte: „Alături de alte domenii, discipline, ştiinţe umaniste sau ştiinţe dure, consider că este foarte important pentru formarea omului modern, pentru limpezirea viziunii lui despre sine, despre relaţiile cu universul şi cu ceilalţi, să-i fie date noţiuni fundamentale din domeniul religiei. Cred că este nevoie de studiul religiei în şcoli, în primul rând, pentru a elimina o mare avalanşă de îndoieli legate de sensurile fundamentale. Consider că este importantă obţinerea unei informaţii religioase medii asemănătoare informaţiei din oricare dintre ştiinţele umaniste, asemănătoare informaţiei medii de cultură generală pe care toţi o dobândim în şcoală. Eu nu am beneficiat de cursuri de religie sau de informaţie teologică primară şi asta a fost destul de dificil pentru că, în domeniul în care lucrez, am avut nevoie de mulţi ani să pot să-mi limpezesc nişte informaţii care erau tot atât de neclare pe cât par a fi la foarte mulţi dintre contemporanii noştri. De ce este foarte bine să avem aceste noţiuni? Pentru că lipsa de cunoaştere duce la naşterea unor adevăruri false, iar adevărurile false creează stări de disconfort la nivel social şi cultural. Aşa se nasc de obicei şi conflictele, şi intoleranţa. Atunci când nu ştii despre ce este vorba, când crezi că numai tu deţii adevărul absolut, rişti într-adevăr să fracturezi comunicarea cu celălalt şi să nu-l mai înţelegi. Aceste informaţii care ţin de domeniul teologiei elementare sunt absolut necesare pentru cunoaşterea din ultimele două milenii şi pentru înţelegerea semnificaţiilor de adâncime ale lumii, dincolo de ceea ce vedem şi putem atinge cu simţurile imediate. Tot atât de importante sunt aceste informaţii pentru a ne înţelege propria cultură şi, de aceea, eu pledez pentru informaţia religioasă, care a generat viziunea românească asupra lumii. Cultura în sine nu va putea fi pătrunsă în semnificaţiile care au generat-o decât dacă avem aceste noţiuni“.

Academicianul a mai explicat că transmiterea unor cunoştinţe religioase elementare către copii nu exclude libertatea acestora de a le menţine sau chiar nega mai târziu, pe parcursul devenirii sale: „Mi se pare foarte important să dobândesc aceste noţiuni când sunt foarte tânăr, pentru ca pe urmă eu să le pot înţelege mai bine, să pot reflecta asupra lor, să le pot amenda, să le pot ignora, să le pot nega sau să le pot accepta. Dar dacă nu le am, nu voi şti niciodată ce trebuie să fac, pentru că nu pot să neg sau să ignor ceva ce nu ştiu exact cum arată. Mie mi se pare foarte necesar să aflu înainte de a nega sau ignora. Cred că pentru echilibrul social este bine ca omul să cunoască ceea ce şi cei dinaintea lui - bunicii şi străbunicii - au considerat ca normă fundamentală de viaţă. Pentru a şti încotro trebuie să mergi, pentru a avea o opţiune sau o alegere, ai nevoie de surse informative cât mai variate, cât mai diverse şi cât mai corecte, iar această informaţie, într-o formă structurată după nişte norme pedagogice şi adaptată la diverse niveluri, se dă în şcoală“.

Sabina Ispas afirmă că lucrul cel mai periculos pentru generaţiile viitoare este necunoaşterea în plan religios: „Nimic nu este mai neplăcut decât să nu ştii deloc. Cel mai bine este să ştii la nivel mediu, în aşa fel încât să poţi dezvolta, să rămâi acolo sau să ignori, dar nu să nu ştii deloc. Acesta este, după părerea mea, lucrul cel mai grav. Chiar dacă lumea modernă se restructurează şi îşi revizuieşte viziunea despre ce înseamnă omul şi unde trebuie el aşezat sau unde vrea el să se aşeze, cred că pentru responsabilizarea omului şi pentru asumarea unor decizii cruciale pentru destinul lumii, este nevoie şi de această informaţie religioasă. Ceea ce nu ştii deloc, nici nu poţi nega şi nici nu poţi dezvolta“. (Pagină realizată în colaborare cu Televiziunea TRINITAS a Patriarhiei Române)