Camera Deputaţilor, ca for decizional, a adoptat, zilele trecute, o propunere legislativă mult așteptată de fermieri. Actul normativ modifică Legea nr. 287/2009 privind Codul civil în sensul instituirii duratei are
Biserica, şcoala, spitalul – instituţii care se completează, nu se opun
În România sunt 16.403 biserici ortodoxe şi 19.540 de școli, conform statisticilor oficiale. Aceleaşi date poziţionează ţara noastră pe locul 6 în Uniunea Europeană (UE) la numărul de spitale, fapt ce atestă că la 100.000 de locuitori avem mai multe paturi ca Franța și Marea Britanie. Aceste cifre se contrapun în mod evident acelor voci din societatea civilă care dezaprobă construirea de locaşuri de cult şi, mai cu seamă, contestă vehement ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, pe motivul că resursele financiare ar trebui direcționate exclusiv către construirea de școli și unități sanitare.
Potrivit unei statistici publicate de curând pe site-ul oficial al Secretariatului de Stat pentru Culte (SSC), Biserica Ortodoxă Română (BOR) deţine 16.403 biserici, adică 59,9% din totalul de 27.384 de locașuri de cult existente în România. Punând faţă în faţă informațiile publicate de SSC cu rezultatele ultimului recensământ (anul 2011) din țara noastră, se observă că 86,45% credincioși din totalul populației sunt de confesiune creştin-ortodoxă, ceea ce înseamnă că procentul locașurilor de cult este mai mic decât procentul adepților. Mai exact, conform evidenţelor Patriarhiei Române, doar 13.511 locașuri de cult ortodoxe sunt parohiale (biserici de parohii și filii, celelalte fiind capele de cimitir, biserici și paraclise mănăstirești). Un număr semnificativ de biserici sunt capele în instituțiile de stat și în mănăstiri. În aceste condiţii, o biserică revine la peste 1.200 de credincioşi ortodocși. În București, raportul adepți-biserici este și mai deficitar. La o populație de 1.587.951 locuitori ortodocşi cât are Capitala există 260 de biserici ortodoxe (parohiale, mănăstirești, capele), de unde rezultă că un locaș de cult deserveşte peste 6.000 de persoane.
În paralel, datele Ministerului Educației Naționale indică un total al unităților de învățământ preuniversitar de 19.540 (în mediul urban, 6.682; în mediul rural, 12.858), spre deosebire de 16.403 locașuri de cult ortodoxe (în mediul urban și rural).
La fel stau lucrurile și cu spitalele. Statistici oficiale ale UE și Guvernului României poziţionează România pe locul 6 între țările comunitare la numărul de spitale. La 100.000 de locuitori avem mai multe paturi ca Franța și Marea Britanie. Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), rezultă că statul român finanțează un pat de spital la 186 de persoane. Cu 667 de paturi/100.000 de locuitori, România este devansată cu puțin de Bulgaria (681) și de Austria, Lituania, Ungaria și Germania. Țara noastră depăşeşte, însă, la acest capitol state mult mai puternice financiar, precum Franța (628), Marea Britanie (275), Norvegia (385), Elveția (467), la care se adaugă Spania, Grecia, Italia sau Republica Cehă.
Activitatea educaţională şi medicală susţinută de Biserica noastră este puţin cunoscută în spaţiul public. De regulă, aceasta este destinată persoanelor defavorizate social, care nu atrag atenţia presei.
Date la zi arată că în eparhiile Bisericii Ortodoxe Române funcţionează 766 de instituţii şi servicii sociale, din care 52 de instituţii medicale şi farmacii, inclusiv două spitale (Providența – Iași şi un altul în judeţul Suceava), 54 de centre educaţionale, 97 de centre de zi pentru copii, 40 de grădiniţe sociale şi after-school.
O evidenţă constituţională și legală
Se impun câteva întrebări legitime: ce e de făcut cu acei credincioşi creştin-ortodocşi, cetăţeni români, care îşi doresc să participe la sfintele slujbe, doar că spaţiul bisericilor este neîncăpător? Câţi au cunoştinţă de existenţa numeroaselor comunităţi de credincioşi, din ţară şi din străinătate, care strâng ban cu ban pentru a-şi construi locaşuri de cult, ştiut fiind faptul că statul nu finanţează niciodată integral construcția unei biserici? Și până la urmă, de ce nu s-ar înălţa o Catedrală Naţională, care ar răspunde nevoilor spirituale ale unui număr considerabil de cetăţeni?
Răsfoind istoria construirii catedralelor din întreaga lume, reiese că acestea au fost edificate cu sprijin financiar consistent din partea autorităților de stat. Un exemplu îl reprezintă amplele lucrări de consolidare a fundației Catedralei „Sagrada Familia” din Barcelona, încă nefinalizată, finanţate integral din bugetul provinciei spaniole Catalonia. Cât priveşte „Catedrala națională” din Washington (SUA), construită în secolul al XX-lea, autoritățile de stat o consideră un simbol național şi un important reper pentru miile de turişti care o vizitează anual.
De asemenea, susţinerea financiară pentru construirea unor noi locașuri de cult este prevăzută în legislația majorităţii statelor membre UE, precum Luxemburg, Olanda, Portugalia, Croația, Slovacia ș.a.
Este de menționat faptul că sprijinul de la bugetul de stat pentru cultele religioase din România este constituţional și legal, fiind consecința confiscării proprietăților bisericești prin legea secularizării din anul 1863 și de către regimul comunist din România după anul 1948. În România, conform Constituției și Legii Cultelor nr. 489/2006, Cultele sunt autonome față de stat și beneficiază de sprijin de la bugetul de stat pentru activitatea lor spirituală, socială, educațională și culturală în favoarea societății românești.
Ca o concluzie, premisa unei presupuse ordini a priorităţilor în ceea ce privește religia, educaţia şi sănătatea se exclude, întrucât toate trei funcţionează în simbioză, se completează reciproc, fiecare avându-și rolul bine definit în societate.