„În Crucea Lui s-a arătat puterea iubirii Sale smerite”

La Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârşită, cu prilejul sărbătorii „Înălţarea Sfintei Cruci”, de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Potrivit rânduielii liturgice din această zi, la finalul Utreniei, după Doxologie, Sfânta Cruce a fost aşezată pe un analog lângă iconostasul din faţa Sfântului Altar, spre a fi cinstită de cler şi credincioşi.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat faptul că Sfânta Cruce are un sens duhovnicesc, de jertfă, evidenţiat în Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paşti, numită şi Duminica Sfintei Cruci. Patriarhul României a subliniat apoi că, în ziua de 14 septembrie, creştinii ortodocşi cinstesc în mod deosebit lemnul Sfintei Cruci. „De aceea a fost scoasă la închinare Sfânta Cruce. Prin aceasta noi nu despărţim pe Hristos de Cruce şi nici nu despărţim răstignirea de Învierea Sa. Astăzi am cântat în loc de «Sfinte Dumnezeule», «Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim», pentru că Sfânta Cruce nu este doar semnul suferinţei, ci este şi semnul biruinţei lui Hristos asupra păcatului neascultării lui Adam, printr-o ascultare desăvârşită, şi semnul biruinţei asupra morţii prin Înviere. Deci, Sfânta Cruce ne arată deodată suferinţa lui Hristos pentru noi, dar şi biruinţa Lui asupra păcatului, asupra iadului şi asupra morţii. În noaptea de Înviere noi ridicăm crucea în văzul tuturor, adăugăm la ea lumânarea de Înviere şi rostim «Hristos a Înviat», pentru că Cel Care a fost răstignit pe cruce, Iisus Hristos, şi după Învierea Sa din morţi a purtat semnele Crucii în trupul Său; semnele cuielor în mâini şi în picioare şi semnul lăncii care L-a străpuns în coastă. El, Care a vindecat o mulţime de orbi şi de bolnavi, putea să facă să dispară semnele Crucii de pe trupul Său înviat şi, totuşi, pentru eternitate, şi trupul Său plin de slavă poartă în el semnele Crucii, ca să ne arate că în Crucea Lui s-a arătat puterea iubirii Sale smerite şi în Învierea Lui s-a arătat slava Sfintei Cruci”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa le-a vorbit credincioşilor despre însemnătatea sărbătorii Înălţarea Sfintei Cruci, care pomenește de aflarea și cinstirea lemnului Cinstitei Cruci la Ierusalim prin rugăciunile Sfintei Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. „În anul 326, împărăteasa Elena, cu încuviințarea împăratului Constantin cel Mare, a fost la Ierusalim și a aflat de la un bătrân unde se află Crucea. Aceasta a fost dăruită Episcopului Macarie al Ierusalimului, care a arătat-o lumii, ridicând-o pe un amvon, iar poporul a cântat de multe ori «Doamne miluieşte». Mai târziu, a fost construită din ordinul împăratului Constantin o biserică pe Sfântul Mormânt al Domnului, cu hramul «Învierea Domnului». Această biserică a fost sfinţită pe 13 septembrie 335. Sfânta Elena nu mai trăia, ea trecând la cele veşnice în 329. Dar Crucea dăruită de ea Episcopului Macarie al Ierusalimului a fost bine păstrată. În ziua următoare, de 14 septembrie 335, acelaşi Episcop Macarie al Ierusalimului a ridicat pe un amvon Crucea Mântuitorului Iisus Hristos, în biserica nou-sfinţită, prezentând-o celorlalţi episcopi, clerului şi credincioşilor. De atunci, cinstirea lemnului Sfintei Cruci s-a numit Înălţarea Sfintei Cruci. Pomenirea aflării Sfintei Cruci a fost făcută în fiecare an începând cu anul 326, dar în mod solemn sărbătoarea s-a numit «Înălţarea Sfintei Cruci» din data de 14 septembrie 335”, a precizat Preafericirea Sa.