Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei 50 de ani de slujire roditoare - preotul Nicolae Apostol

50 de ani de slujire roditoare - preotul Nicolae Apostol

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Repere și idei

Între preoții care au slujit ani îndelungați în ținutul Șomuzului, prin dumbrăvi minunate și în Nada florilor, se numără și părintele Nicolae Apostol, care, în anul 1978, a fost numit de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, în acea vreme Mitropolit al Moldovei și Sucevei, la Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”-Grădini din Fălticeni, cunoscută în întreaga zonă drept biserica cimitirului Tâmpești.

Nicolae Apostol s‑a născut pe valea Siretului, în satul Buda, comuna Lespezi, județul Iași, în ziua de 5 august 1950, din binecredincioșii părinți Ioan și Măndița. După studiile seminariale, pe care le‑a urmat la Mănăstirea Neamț (1970), și cele teologice de grad universitar, la București (1974), teologul Nicolae Apostol s‑a căsătorit, în luna mai a anului 1972, cu tânăra Maria Tănase, care provenea din zona binecuvântată a mănăstirilor nemțene, din satul Vânători‑Neamț, peste timp devenind o cunoscută juristă.

A fost numit preot pe seama Parohiei Dolheștii Mici, Protoieria Fălticeni, primind diaconia la data de 12 august 1972, în Catedrala Mitropolitană din Iași, prin rugăciunile Episcopului‑vicar Irineu Crăciunaș Suceveanul, iar preoția la 15 august 1972, cu prilejul hramului Mănăstirii Putna, prin punerea mâinilor aceluiași blând și pilduitor ierarh.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din anul 1972, încununată cu Liturghia arhierească, săvârșită de Episcopul‑vicar Irineu Crăciunaș Suceveanul, a prilejuit posibilitatea înregistrării unor secvențe pentru realizarea unui film artistic dedicat marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Se împlineau, atunci, 101 ani de la răsunătoarele evenimente care au avut loc în 1871 la Mănăstirea Putna, la care au fost prezenți, printre alții, Mihai Eminescu, Ioan Slavici și Ciprian Porumbescu.

După hirotonie a urmat practica liturgică la Catedrala Mitropolitană din Iași, într‑o vreme când se aflau acolo numeroși slujitori dăruiți cu simț liturgic și rigoare sacerdotală, care l‑au învățat lucruri deosebit de importante pentru misiunea preoțească ce‑o avea de împlinit. Între cei care erau atunci slujitori la Catedrala Mitropolitană îi amintim pe arhimandritul Adrian Hrițcu, mai târziu Episcop‑vicar și Arhiepiscop, arhimandritul Efrem Chișcariu, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor și apoi stareț al Mănăstirii Neamț, arhimandritul Nectarie Bostan, pictor bisericesc, protosinghelul Veniamin Acojocăriței, pictor și scriitor, arhidiaconul Partenie Apetrei, peste ani Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane, și alții.

La Parohia Dolheștii Mici, părintele a slujit șase ani. În tot acest răstimp, s‑a ostenit cu restaurarea bisericii și refacerea casei parohiale. Jertfa și dragostea pentru înnoirile realizate au fost încununate cu o slujbă de binecuvântare, săvârșită din încredințarea Mitropolitului Iustin Moisescu, de către vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, preotul profesor Constantin Sârbu.

După ce a slujit primii ani ai tinereții la Dolhești, părintele Nicolae i‑a urmat, la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Tâmpești (Fălticeni), protoiereului Gheorghe Baltag, transferat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din centrul orașului, după trecerea la Domnul a preotului‑scriitor Leonida Gavrilescu.

Născut în ziua Sfântului Cuvios Ioan Iacob, așezat în calendare în ajunul Schimbării la Față, ca cinstire a vieții și a nevoințelor sale, părintele Nicolae a rămas legat sufletește, peste ani, de Cuviosul român mult nevoitor. Evlavia față de acesta l‑a făcut să‑i închine cel de‑al doilea hram al bisericii unde a slujit mai bine de 30 de ani, căutând, astfel, să păstreze în memoria contemporanilor cinstirea cuvenită pentru un mare rugător al neamului nostru, ostenitor în Țara Sfântă, la râul Iordan și în pustiurile Betleemului și Hozevei.

Începând cu anul 1978, părintele Nicolae Apostol s‑a străduit, cu dăruire și pricepere, să restaureze biserica unde a fost rânduit să slujească, afectată de trecerea anilor, reușind în acest răstimp să ctitorească aproape din nou sfântul lăcaș. Lăcașul de cult a fost împodobit printr‑un prea frumos veșmânt pictural, mobilierul nou a fost atent încadrat în spațiul liturgic, iar restaurarea exteriorului a adus cu sine și construirea unui nou așezământ (Centrul social pastoral), cuprinzând capela, trapeza, bucătăria, birourile și alte dependințe. Toate s‑au realizat cu mari jertfe, din contribuția parohiei și cu ajutorul unor binecredincioși creștini, care s‑au alăturat demersurilor neobosite ale parohului lor.

Printr‑o importantă contribuție a familiei sale, dar și cu ajutorul credincioșilor, în perioada 1999‑2000 a înălțat biserica cu hramul Nașterea Domnului din cartierul Filaturii, la împlinirea a două milenii de creștinism, sfințită de Episcopul Gherasim Putneanul, unde a slujit o perioadă de timp preotul Bogdan Laurențiu, întâiul născut în familia părintelui Nicolae.

Preotul Nicolae Apostol continuă tradiția preoților fălticeneni dăruiți misiunii, cum au fost înaintea sa mulți clerici care au studiat la Cernăuți, având o temeinică pregătire teologică și o neobosită lucrare pastoral‑misionară.

Între realizările sale merită amintite și strădaniile pe care le‑a depus, vreme de 15 ani, în cadrul Protoieriei Fălticeni, unde a activat ca secretar, secondând, pentru o bună perioadă de timp, activitatea protoiereului, la slujbe de sfințire ale unor biserici, inspecții și diferite alte activități din cuprinsul acelei protoierii.

În această perioadă a avut o atitudine irenică, manifestând înțelegere și dialog permanent cu preoții de la parohii, precum și cu monahii și monahiile de la mănăstirile arondate acestui protopopiat. Ordonat și binevoitor, părintele Nicolae era nelipsit de la birou, împletind în mod armonios activitatea liturgică de la parohie cu cea administrativă. Ca preot paroh al enoriei Grădini, unde este și biserica cunoscutului cimitir fălticenean Tâmpești, părintele Nicolae a întâlnit numeroase personalități ale culturii și spiritualității locale, între care membrii familiilor Lovinescu, Stino, Havriș, Gafencu, Mitocaru, Buiuc, Orac, Stan, dar și mulți profesori, învățați ai ținutului și cunoscuți cărturari din zonă. Pe mulți dintre ei i‑a spovedit și împărtășit, altora le‑a săvârșit slujba de înmormântare sau pomenirile rânduite, evocând adeseori, în diferite împrejurări, personalitatea acestora și multe dintre calitățile nedescoperite de alții.

Împreună cu doamna sa, preoteasa Maria, cunoscut jurist și notar public, părintele Nicolae a fost prezent la cele mai importante evenimente culturale și religioase care s‑au desfășurat la Fălticeni și în zona dimprejur, în ultimul sfert de veac. Nu pot uita prezența sa la numeroasele lansări de carte, vernisaje ale unor expoziții, evocări, simpozioane și altele, pe care le‑a cinstit atât prin participare, cât și prin desele referiri la acestea.

Merită să zugrăvim un fapt de viață prea puțin cunoscut, din taina familiei Lovinescu, de la începutul anilor ’80 ai veacului XX, care descrie prețuirea de care se bucura părintele Nicolae. Să ne amintim că atmosfera din casa familiei Lovinescu era cvasi-princiară, cu rânduieli atent păstrate și cu protocol deosebit de riguros pentru perioada la care facem referire. Fiind alături de cunoscuta și exigenta doamnă Steliana Lovinescu, care făcea din vreme pregătiri pentru întâlnirile prilejuite unui număr restrâns de persoane, atent alese, îmi amintesc că numele părintelui Nicolae Apostol era regăsit pe listele apropiaților pretențioasei gazde, atât la înmormântarea cumnatului ei, dramaturgul Horia Lovinescu, cât și a soțului acesteia, filosoful și cărturarul Vasile Lovinescu, precum și cu alte prilejuri. Toate aceste amănunte scot în relief personalitatea și statura părintelui Nicolae.

Părintele Nicolae Apostol este unul dintre martorii lucrării și dăruirii sacerdotale a multor slujitori ai Bisericii din zona Fălticenilor, care, încărcați de ani, au constituit un model pentru el și pentru alți preoți, într‑o vreme deloc ușoară, cum a fost cea din ultimii ani ai regimului comunist.

Retras din activitatea administrativă, părintele Nicolae a rămas slujitor la biserica pe seama căreia a fost numit în anul 1978. În comparație cu acei ani, biserica este acum înnoită, desfășurând o frumoasă lucrare administrativă și pastorală, care i se datorează în mare parte.

Cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera (2 Corinteni 9, 6) ne spune Apostolul Pavel, iar preotul Nicolae a sădit în sufletele credincioșilor Cuvântul lui Dumnezeu care a rodit din belșug prin Harul Lui, care le face pe toate să crească. Această sete nestăpânită de a vorbi semenilor despre viața în Hristos a fost cu adevărat darul primit de la Mântuitorul, iar părintele l‑a înmulțit cu prisosință.

Vedem cum aceste semințe hristice semănate de părintele sunt lumini ce strălucesc în pământul fălticenean, ogor lucrat de personalități marcante și preoți jertfelnici. De aceea, nu greșim când spunem că părintele Nicolae Apostol este unul dintre acele vlăstare altoite pe tradiția locului care s‑au identificat cu spiritualitatea, cultura și istoria orașului Fălticeni.