Henri Nouwen, un renumit scriitor occidental, vorbind despre săriturile de la circ efectuate la trapez, spune că trapezistul care zboară prin aer nu trebuie să încerce să apuce încheietura celui care îl prinde. Acela trebuie să îl prindă, iar trapezistul e necesar doar să întindă braţele, având încredere că partenerul va fi gata să îl preia. Dacă trapezistul ar încerca, însă, să prindă mâinile partenerului, i le-ar putea fractura. La fel este şi moartea pentru adevăraţii credincioşi. Moartea înseamnă să ne încredem în Hristos, Cel care aşteaptă să ne primească în braţe şi care ne va învia în ziua cea de apoi. A îngriji un muribund înseamnă a-i spune: „Nu-ţi fie teamă. Aminteşte-ţi că eşti fiul iubit al lui Dumnezeu. El te va aştepta ca să te prindă când îţi vei lua avânt pentru saltul cel mare. Nu încerca să-L prinzi; te va prinde El. Doar întinde-ţi mâinile şi ai încredere. Ai încredere.“
La fel a făcut şi Iisus atunci când a spus înainte de moarte: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu“. Hristos, Cel care ne primeşte în braţe, ne va aştepta când va veni vremea să părăsim lumea aceasta. El ne va prinde în braţele Sale nemuritoare şi ne va duce în locul pe care ni l-a pregătit, alături de El. Nu moartea va veni după noi, la sfârşitul zilelor noastre, ci Iisus Cel înviat. După cum în viaţă ne încredinţăm mereu Domnului Dumnezeu, la fel şi moartea va fi încredinţarea noastră finală în braţele nemuritoare ale celui mai bun prieten, Hristos, Care nu ne va lăsa să ne prăbuşim în gol! (Preluare din vol. „Vitamine duhovniceşti“, Anthony M. Coniaris, vol. 2, Sophia, 2010)
.jpg)
