Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Actualitatea milosteniei

Actualitatea milosteniei

Un articol de: Bogdan-Aurel Teleanu - 07 Mai, 2011

Cum ar putea oare să funcţioneze voluntariatul ca soluţie salvatoare într-o societate dominată de cinism? Voluntariatul este o activitate care izvorăşte dintr-o sensibilitate a sufletului şlefuit de emoţiile vieţii. Din această cauză, s-a considerat că este o activitate potrivită mai degrabă femeilor decât bărbaţilor. De altfel, amploarea pe care au luat-o de mai multă vreme mişcările feministe nu face altceva decât să confirme nevoia de mai multă sensibilitate în societatea contemporană. Se pare că, prin simplul fapt al naşterii de copii, femeile sunt mai aproape de realităţile vieţii decât bărbaţii. Şi dacă ne raportăm la naştere ca la o recompensă primită de oameni de la Dumnezeu pentru că au pierdut nemurirea în urma comiterii păcatului strămoşesc, rezultă că femeia - aşa cum se observă foarte clar în cazul femeilor mironosiţe - este mult mai pregătită decât bărbatul să se confrunte cu taina Învierii, al cărei izvor este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. De altfel, credem noi, aceasta este şi una din explicaţiile prezenţei mai numeroase în general a femeilor decât a bărbaţilor la biserică şi a implicării lor în actele de binefacere.

Voluntariatul presupune milostenie, adică voinţa de a acţiona din iubire, conferind libertate sufletului şi, astfel, pace lumii. Ştiind că voinţa este izvorul tuturor acţiunilor umane, că milostenia aduce pace pentru că împărtăşeşte iubire, iar iubirea înseamnă înţelegere, Sfântul Apostol Iacov afirmă: "De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi " (Iacov, 4, 1-5). Poate că omul nu reuşeşte să îşi controleze aşa cum şi-ar dori emoţiile şi impulsurile, dar prin intermediul voinţei îşi poate controla propriile acţiuni. Astfel, adevărata libertate a sufletului se vede din practicarea virtuţii milosteniei şi actelor care decurg din aceasta, aşa cum este şi voluntariatul.

În mod surprinzător, sociologii, politicienii şi oamenii de afaceri par a duce lipsă de soluţii practice pentru ieşirea dintr-o criză mondială fără de sfârşit, tendinţa socială generală fiind aceea de a se pune un mai mare accent pe activităţile de voluntariat, aşa cum reiese şi din dezbaterea care are loc în Anglia în jurul conceptului de "big society". Atât timp cât cineva nu va încerca să profite de pe urma acestei crize, soluţia voluntariatului este una firească, fiind vorba de o situaţie excepţională care necesită măsuri excepţionale. Numai că, pe fondul de neîncredere în soluţiile politice şi economice ineficiente oferite până acum, această iniţiativă pare să întâmpine o mare problemă: lipsa de coeziune. Din punctul nostru de vedere, marea problemă constă în modul în care o măsură excepţională, aşa cum este voluntariatul, va putea fi transformată într-o soluţie permanentă, fără să fie transformată într-un instrument perfid de exploatare a omului de către om.

În societatea modernă, pentru a-l domina şi a-i anula valoarea unui om sau a unei instituţii a fost suficient să i se pună o simplă etichetă. Din păcate, pasivitatea şi sentimentul de frică au încurajat prea mult cinismul în societate, ofilind ultimii muguri sensibili care anunţau în perioada postcomunistă împrimăvărarea umanităţii. Din această cauză, cea mai teribilă şi mai eficientă armă a fost discreditarea, lucru uşor de speculat de cei fără scrupule. Dominând societatea prin brutalitate, iar nu prin comprehensiune, cei mai cinici dintre oameni nu au făcut altceva decât să ruineze instituţii şi să-i înrobească pe semenii lor, zdrobind orice urmă de delicateţe şi rafinament specifice unor suflete sensibile.