Adevărata politică este lupta împotriva imoralităţii

În mijlocul celor mai mari bogăţii, cu pământul cel mai roditor, cu apele cele mai vii, cu pădurile cele mai frumoase, suntem săraci; şi pentru ca să ne putem îndestula nevoile civilizaţiei ce ne-am dat, adică straiele europene, trăsurile lui Brandmaier, mobilele de lux ale Parisului, poftele aprinse ce am dobândit în ţări străine, ne sărăcim prezentul şi ne ruinăm viitorul." Cine ar putea crede că aceste cuvinte au fost scrise acum mai bine de o sută cincizeci de ani? În 1850, Gazeta de Moldova tipărea în mai multe numere Tainele inimei - roman rămas neterminat, ce aparţine lui Mihail Kogălniceanu.

Se pare că ne lipseşte memoria sau nu ştim a preţui lecţiile trecutului. Ceva ne face să batem pasul pe loc; să evităm traiectoriile ascendente. Dar ce anume? Poate o trăsătură de caracter care ar trebui retuşată? Poate există anumite lipsuri care ar merita scoase în evidenţă, arătate în mod expres cu degetul, pentru a face cu toţii efortul de a le corecta.

Mihail Kogălniceanu ne arată calea de a ne schimba: "Mici şi slabi, ei (românii) nu se pot face mari şi tari decât prin civilizaţie, adică prin îmbunătăţire intelectuală şi materială a ţărei lor. Din nenorocire însă, noi n-am vrut a înţelege…" Atunci, răspunsul la întrebarea pusă de mine mai sus ar fi: lipsa voinţei de a înţelege, refuzul de a fi raţionali, refuz împletit cu o anumită superficialitate. Românul se leapădă foarte repede de sine şi de istoria lui. Probabil tot superficialitatea este cauza. Lipsa faptului de a face ceva temeinic, lipsa jertfei fac ca totul să fie uşor părăsit. Spiritual, parcă am fi un popor migrator. Migrăm prin tot atâtea euri şi ţări interioare fără a ne regăsi. Cine suntem?, ar trebui poate să ne întrebăm mai des.

Kogălniceanu subliniază o idee regăsită mai târziu şi la Maiorescu, în teoria formelor fără fond, şi care rămâne, din păcate, foarte actuală: "Aşa, predicând ura a tot ceea ce este pământesc, am împrumutat de la străini numai superficialităţi, haina dinafară, litera, iar nu spiritul, sau, spre a vorbi după stilul vechi, slova, iar nu duhul. Pentru aceasta am rupt cu trecutul nostru şi n-avem nimic pregătit pentru viitor, decât corupţia năravurilor. O naţiune însă nu poate decât prin o ameninţare de mare şi cumplită pedeapsă a-şi renega trecutul; căci adevărata civilizaţie este aceea care o tragem din sânul nostru, reformând şi îmbunătăţind instituţiile trecutului cu ideile şi propăşirile timpului de faţă."

Această lepădare de trecut este tema romanului lui Kogălniceanu. Felix Barla, un cofetar din Iaşi, a îndulcit viaţa moldovenilor cu zaharicale europene, ce au înlocuit dulciurile tradiţionale. Romanul începe cu prezentarea unor personaje care stăteau într-o seară de toamnă a anului 1844 împrejurul unei mese din cofetărie…Domnul Stihescu, unul dintre ele, ura tot ce era luat de la străini cu ochii închişi. Poziţia lui este clară: "Noi am socotit că, lepădând tot şi împrumutând tot, am face mai bine şi am merge mai departe ş…ţ. Aşa am schimbat abuzurile pământeşti cu abuzurile străine; ş…ţ Am luat luxul, corupţia şi formele exterioare ale Europei, dar nu şi ideile de dreptate şi deopotrivă îndrituire, bunăstare materială şi descoperirile geniului, care astăzi fac fala seculului."

Dat fiind că ignoranţa era o stare de fapt, că ea aducea după sine corupţia, ignoranţa era prima pe lista celor ce trebuiau eliminate. Şcolile, ca instituţii menite "de a răspândi învăţătura, a stârpi viciurile şi a înălţa inima" trebuiau în primul rând reformate. Urmau spitalele, drumurile, băncile… Adevărata politică înseamnă un ţel unic - ţelul de a scoate ţara din ignoranţă şi imoralitate - fără deosebire de partide. Da, Kogălniceanu are dreptate: adevărata politică are ca scop salvarea ţării din imoralitate, şi atunci îi revine în primul rând Bisericii. Atunci când aceasta va deveni politică de stat, cred că nu vor mai fi generaţii în şir care să repete, ca într-un gând, că suntem săraci într-o ţară bogată. Că, deşi avem ape vii şi păduri frumoase, suntem săraci…