Altă bursă

În articolul de săptămâna trecută ne-am ocupat de semnificaţia primară a cuvântului care, în mod curent, numeşte suma de bani acordată de stat, de o instituţie etc. unui elev sau unui student, pentru a-şi acoperi cheltuielile de întreţinere în timpul studiilor: împrumutat din franceză cu acest sens, termenul bourse a însemnat iniţial chiar punga cu bani dată cuiva (eventual periodic) ca ajutor de studii. Într-o situaţie asemănătoare se află cuvântul românesc pungă , care, de asemenea, până în secolul al XIX-lea, nu a desemnat doar… săculeţul din piele, cu băieri, în care se ţineau banii (metalici), ci a fost folosit şi pentru a desemna conţinutul, numărat, al unei pungi, care era de 500 de galbeni, sau lei (din vechime); de fapt, nici nu era nevoie ca banii să se afle propriu-zis într-o pungă, termenul reprezentând doar un fel de unitate superioară de măsură.

Este drept, acesta este sensul cel mai cunoscut al cuvântului bursă, dar, tot în vorbirea comună, există mai multe expresii în care este prezent, deocamdată măcar aparent, acelaşi cuvânt, sau unul înrudit cu acesta: este vorba de enunţuri cum ar fi a juca (a specula) la bursă, bursa neagră, bursa locurilor de muncă etc. Evident, pentru unii dintre vorbitori, substantivul în discuţie trimite la o anumită instituţie, respectiv la un anumit edificiu, unde se întâlnesc, pentru afaceri, persoane care se ocupă de comerţ sau de operaţii financiare: aşadar, aici se negociază hârtii de valoare şi valute străine, cel care joacă la bursă fiind acela care cumpără şi revinde aşa-numitele "efecte de bursă" pentru a câştiga din diferenţele de preţ, iar bursa neagră numeşte, familiar, comerţul clandestin.

Fiind vorba, până la urmă, tot de bani, este destul de uşor de acceptat că, aşa după cum este consemnat în unele dicţionare enciclopedice, instituţia respectivă a putut fi numită pornind tot de la simbolul pungii. Iată una din aceste explicaţii. Deşi "bursele de valori" sunt cunoscute, atât în Italia, cât şi în Flandra (Belgia), din secolul al XIII-lea, legenda leagă numele acesteia de faptul că, se pare, în secolul al XVI-lea, în oraşul Brugge, din Belgia, pe frontispiciul casei unui negustor, care îşi invita confraţii la el pentru a încheia afaceri, erau gravate trei pungi de bani. În acest caz, numele acestei instituţii s-ar trage de la latinescul bursa , având sensul de "pungă" şi, evident, este o distanţă apreciabilă de la această reprezentare a casei unde se încheiau afaceri bursiere de la Brugge şi o clădire actuală a unei burse, de exemplu aceea din Bruxelles, a cărei imagine o reproducem alăturat.

Dar povestea denumirii instituţiei cu pricina nu se încheie cu aceste informaţii. Diverse surse invocă, paralel, faptul că negustorul la care ne-am referit anterior se numea Van der Borse (sau, cu altă grafie, Van der Beurse ), nume care s-ar fi extins asupra casei şi aşezământului de care ne ocupăm. S-ar putea însă ca numele sub care este cunoscut de posteritate negustorul să reprezinte un supranume , pornind de la numele reşedinţei, conform sistemului mai general de a identifica o persoană pornind de la un toponim (cel puţin aşa erau iniţial supranumiţi nobilii: prepoziţia von , din germană, cu semnificaţia "din", devenită marker nobiliar, preceda numele unui domeniu feudal, aceeaşi fiind şi semnificaţia prepoziţiilor de la, din nume nobiliare franceze). În acest caz, preluând supranumele Van der Beurse , pentru botezul instituţiei financiare tot cuvântul latinesc bursa trebuie avut în vedere ca bază.

Pentru istoria limbii române literare interesează faptul că aceasta este şi semnificaţia cu care a fost înregistrat prima dată cuvântul bursă în diferite tipărituri; astfel, dacă pentru sensul de "stipendiu, ajutor bănesc pentru studii" întâia atestare este dintr-un proiect de lege din 1876, semnificaţia "instituţie financiară" este frecventă chiar din prima jumătate a secolului al XIX-lea, aşa cum putem afla din Repertoriul de cuvinte şi forme al magistralei monografii semnate de N.A. Ursu şi Despina Ursu, intitulată Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 - 1860), apărută la Editura Cronica (Iaşi, 2006). Având şi variantele borsă, burză, bersă, berză (dintre care unele trimit la germ. Börse ), şi cu sensul din finanţe şi comerţ, bursă apare în periodice cum ar fi "Albina românească" (Iaşi, 1829), "Curierul românesc" (Bucureşti, 1830), "Foaie pentru minte, inimă şi literatură" (Braşov, 1840), în traduceri de texte de specialitate din germană, în însemnările de călătorie ale lui Dinicu Golescu (1826) şi în diferite dicţionare de neologisme. Este semnificativ şi faptul că, dată fiind noutatea termenului, în texte apar şi explicaţii ale acestuia: de la descrierea referentului prin "locul unde se adun neguţitorii", până la echivalări lexicale aproximative: un alt neologism ("bancă") sau un termen vechi din domeniul circulaţiei monetare de la noi: "zărăfie".