Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Am citit, ne-a plăcut: Originea universului
„... Ipoteza universului nemărginit are implicaţii profunde privind rolul lui Dumnezeu în afacerile universului. Faptul că universul evoluează după legi bine definite este acum larg acceptat. Aceste legi au putut fi decretate de Dumnezeu, dar se pare că El nu intervine în univers pentru a încălca legile. Până de curând se credea că aceste legi nu sunt aplicabile începutului universului. Ar fi fost la voia Domnului să întoarcă arcul care pune în mişcare mecanismul universului şi să-l orienteze după orice direcţie ar fi dorit El. Aşadar, starea actuală a universului ar fi fost rezultatul alegerii condiţiilor iniţiale întreprinse de Dumnezeu.
Totuşi, situaţia ar fi foarte diferită, dacă o ipoteză de tipul universului nemărginit ar fi corectă. În acest caz, legile fizicii ar fi valabile chiar şi la începutul universului, astfel că Dumnezeu n-ar fi avut libertatea să fixeze condiţiile iniţiale. Desigur, El ar fi avut încă libertatea să aleagă legile cărora universul trebuia să li se supună. Totuşi, nu era o alegere prea mare. Poate exista numai un număr mic de legi selfconsistente, care să ducă până la fiinţele complicate ca noi înşine, capabile să pună întrebarea care este natura lui Dumnezeu. Şi chiar dacă există un set unic de legi posibile, acesta este constituit doar dintr-un număr de ecuaţii. Ce anume le insuflă acestora foc şi face special pentru ele un univers pe care să îl guverneze? Este teoria finală atât de cuprinzătoare cât să dea socoteală de propria sa existenţă? Deşi ştiinţa poate să răspundă la întrebarea cum a început universul, ea nu poate răspunde la întrebarea: de ce s-a ostenit el să existe? Nici eu nu ştiu răspunsul.“ (Stephen Hawking, finalul unei conferinţe ţinute la Cambridge, în iunie 1987, la cea de-a trei suta aniversare a publicării lucrării „Principiile matematice ale filosofiei naturale“ a lui Newton - conferinţă inclusă în vol. „Visul lui Einstein şi ale eseuri“, editura Humanitas, 2006) NOTA REDACŢIEI. Stephen Hawking (născut în 1942, în Oxford - Marea Britanie) este un cunoscut astrofizician, care în anii 1965-1970 a elaborat un model matematic asupra orginii şi evoluţiei universului în expansiune din momentul „marii explozii“ iniţiale („The Big Bang“). A efectuat studii asupra relaţiei dintre găurile negre din univers şi termodinamică. A căpătat notorietate mondială prin publicarea unor cărţi de popularizare a ştiinţei („Scurtă istorie a timpului“, „Universul într-o coajă de nucă“). Deşi în anul 1963 a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică, boală care în timp duce la paralizie generală, Hawking şi-a continuat activitatea ştiinţifică. Paralizia a progresat şi, cu timpul, a devenit complet imobilizat, şi-a pierdut vocea, fiind constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten), care poate fi controlat cu mişcări ale capului şi globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut.