Antidot pentru banal sau Alfabetul vieții împlinite

Alocăm mai multe resurse pentru planificarea concediului decât pentru stabilirea scopului vieții și valorilor noastre. Când vrem să mergem în concediu, ne gândim la buget, locație, cazare, citim, ne documentăm, comparăm review-uri, iar când vine vorba de a stabili scopurile pentru următorul an sau care sunt valorile noastre, luăm fiecare zi și fiecare situație așa cum sunt, pe principiul spon­taneității.

Învățăm milioane de lucruri într-o viață, unele importante, altele neimportante. Învățăm concentrându-ne, învățăm din expe­riență, învățăm prin încercare și eroare, învățăm din mers, dar cum învățăm să trăim vieți împlinite, cum învățăm să răspundem la întrebări de mare profunzime?
Pentru aceasta există analiza de sine, meditația și contem­plația. Hegel le spunea studen­ților lui: „Filosofia este duminica vieții omului”.

Șase zile pe săptămână lucrați, iar a șaptea zi vă opriți din tot ceea ce faceți și meditați la voi, la valorile și scopurile voastre, la cine sunteți, acesta era și rolul duminicii, ziua în care omul meditează la legătura lui cu transcendentul.

E o provocare să trecem de straturile superficiale ale existen­ței, să ne punem întrebări profunde, transformatoare, să vedem în ce credem, dacă suntem mulțu­miți de cum arată viața noastră și ce trebuie să schimbăm.

Primul motiv pentru care ne oprim rareori să ne analizăm este zgomotul existențial. Se vorbește des despre obezitatea fizică, dar obezitatea informa­țională e cel puțin la fel de întâlnită. Suntem bombardați în mod continuu cu diverși stimuli din mediu, mintea noastră uitând să se focalizeze pe aspectele relevante. Ea sare de la o informație la alta. Sindromul „fear of missing out” se referă la teama de a pierde știrile dacă nu ești conectat permanent la un dispozitiv care să-ți ofere clipă de clipă informații noi.

Fără a ne opri din rumi­națiile continue produse de mintea noastră, ajungem să devenim o colecție de răspunsuri la un set de stimuli oferiți de mediu.
Paradoxal, niciodată nu am fost mai puțin liberi ca acum. De ce? Pentru că suntem în perma­nență conectați la infor­mații care ne sunt livrate într-un anumit mod, avem acces pe loc la ele, consecința este că suntem ușor manipulabili și sugestibili la modul în care ele sunt alcătuite și formulate.
Al doilea motiv care ne oprește din analiza de sine și contemplare este rutina. Suntem o colecție de rutine, acest fapt economisind din energia creierului, totodată, rutinele ascund probleme, ne refugiem în rutine, neluând deciziile pe care trebuie să le luăm. Decizii care ne afectează calitatea vieții sau care vizează rezolvarea unor aspecte importante, așa ajunge urgentul să primeze mereu în fața importantului.

Ne refugiem în rutine deoarece ele ne feresc de întrebări incomode, dar rutinele sunt o barieră în calea dezvoltării noastre, ne țin la distanță de tot ce ne-ar scoate din zona mentală de confort.

Voi oferi în continuare două sugestii pentru a ne debarasa de provocările cotidiene la un anumit interval de timp și a sonda interiorul, latura noastră spirituală.

Prima sugestie: ia o foaie de hârtie A4, împăturește-o în patru părți până obții opt pătră­țele, rupe pătratele și scrie cele mai importante opt valori ale tale. Așază-le în fața ta, meditează un minut apoi așază-le în ordinea impor­tanței lor.

Care este utilitatea acestui exercițiu? Ești pus față în față cu valorile tale și este oportunitatea perfectă să evaluezi dacă trăiești în conformitate cu ele, dacă inves­tiția ta de timp și energie corespunde grilei personale de valori. Alocarea resurselor arată care sunt prio­ritățile tale. Nevroza se naște din incongruența lumii interioare cu cea exterioară. Trăim într-o lume plină de crize de sens și crize existențiale pentru că ne evaluăm atât de rar viața.
A doua sugestie: o dată sau de două ori pe an retrage-te două zile în singurătate și evaluează-ți viața! Fără telefon, fără conexiune la internet, fără cărți, doar cu o agendă și un pix.

În primă fază, mintea va riposta, asaltându-te cu fapte din trecut și gânduri mărunte.

„Mișei de tot ne face gândul”, îi spunea Hamlet lui Horațiu, și dreptate avea. Ruminarea continuă a devenit o maladie în zilele noastre. După un timp, mintea se va liniști, iar întrebările îngropate și dilemele existențiale vor ieși la su­prafață.

De ce este util un astfel de exercițiu? Fără momente de liniște și un sens clar al existen­ței personale suntem ca o apă ce nu și-a găsit încă matca. Liniștea este ocazia perfectă să-ți pui ordine în gândurile, valorile și prio­ritățile personale.

Viața este un capital unic. Depinde de noi cum îl investim, la sfârșit, nota de plată în ani de viață, boli și moarte ne revine în totalitate. De aceea e important să fim fericiți, să trăim cu sens și în conformitate cu valorile noastre.