Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Anul crizei sau anul revenirii?

Anul crizei sau anul revenirii?

Un articol de: Cristina Zamfirescu - 27 Dec, 2008

A mai trecut un an pentru noi, pentru lumea în care trăim, pentru familia de care aparţinem. A fost un an cum sunt cam toţi, cu bune şi rele, cu bucurii şi necazuri, cu zile senine şi zile înnegurate. A fost un an în care unii ne-am văzut copiii păşind în prima zi de şcoală, în care altora li s-au mărit familiile, iar alţii au pierdut pe cineva drag; un an în care, pur şi simplu, ne-am bucurat unii de alţii, părinţii de copii, copiii de părinţii lor în amurgul vieţii, bunicii de nepoţi.

A fost al doilea an al României în Uniunea Europeană, un an în care România a fost de câteva ori atenţionată cu privire la reformele din Justiţie, la legislaţia în domeniul energiei, la taxa de poluare auto. Nici cu absorbţia fondurilor europene lucrurile nu au stat mai bine ca în anul 2007, dar vina nu este numai a autorităţilor române, ci se datorează şi birocraţiei excesive de la Bruxelles.

Anul politic românesc a fost dominat de reuşita introducerii, pentru prima dată după 1989, a votului uninominal. Alegerile de pe 30 noiembrie, marcate de un masiv absenteism, au dat un Parlament în care dreapta, reprezentată de PDL şi PNL, ar fi trebuit să atârne mai greu decât stânga social-democraţilor. Surprinzător, însă, interesele din politică şi sperietoarea crizei economice mondiale, care începe să-şi arate efectele şi pe la noi, au făcut să se ajungă la o coaliţie guvernamentală formată dintr-un partid de stânga şi un partid de dreapta şi care e posibil să funcţioneze până la expirarea mandatului.

În planul evenimentelor religioase ale anului 2008, cel mai impresionant a fost pelerinajul la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, reorganizat sub îndrumarea Preafericitului Patriarh Daniel, care a atras în Capitală, la sfârşitul lui octombrie, peste un milion de credincioşi din toată ţara. Timp de o săptămână, pelerinii aşezaţi rânduri-rânduri la cozi lungi de kilometri s-au închinat nu numai la moaştele Sf. Dimitrie cel Nou, dar şi la moaştele Sf. Apostol Pavel, aduse la Catedrala patriarhală din Bucureşti de IPS Mitropolit Panteleimon de Veria, Nausa si Kampania (Grecia).

Anul 2008 va rămâne însă în istoria lumii prin două evenimente majore, greu de anticipat până acum un an sau doi: alegerea lui Barack Hussein Obama preşedinte al Statelor Unite, ceea ce-l va face, la instalarea de pe 20 ianuarie, primul preşedinte de culoare din istoria SUA, şi criza creditelor fără acoperire, pornite tot din Statele Unite, care a lovit năprasnic sistemul bancar american şi mondial şi a mobilizat economiile tuturor statelor dezvoltate ale lumii.

Lumea este acum în plină criză, piaţa imobiliară şi cea a creditelor sunt blocate, zeci de bănci sunt în pragul falimentului, fabricile nu mai primesc comenzi şi îşi închid porţile, temporar sau definitiv, consumul este în scădere.

Milioane de oameni sunt ameninţaţi de spectrul şomajului, iar anul 2009 va fi unul al marilor tulburări sociale, pe întreg mapamondul.

Nici România nu va fi ferită de efectele crizei, deşi impactul nu va atât de puternic ca în marile economii ale lumii. Poate mai afectaţi de criza economică şi de creşterea şomajului vor fi românii plecaţi în străinătate. Locurile de muncă prost plătite şi refuzate până mai ieri de localnici vor fi ocupate cu precădere de şomerii ţării respective. Românii care - în marea lor majoritate - muncesc la negru nu vor putea beneficia nici măcar de ajutorul de şomaj din care să trimită acasă un ban familiei.

Poate că impasul în care se vor găsi compatrioţii noştri aflaţi în ţară străină îi va face să se întoarcă acasă în „anul crizei“, puţin descurajaţi, dar mai experimentaţi şi mult mai deschişi oportunităţilor şi muncii stăruitoare şi profitabile. Iar acest lucru, dublat şi de o guvernare inteligentă care să pună accentul pe investiţiile în infrastructură, va face ca România să treacă mai uşor de „furtuna economică mondială“. Să nu uităm că, după criza din 1929-1933, România a ajuns în 5 ani, în 1938, la cel mai înalt nivel de dezvoltare din întreaga sa istorie.