Anul Sfântului Pavel se apropie de final

Se va încheia, la 29 iunie, în solemnitatea Sfinţilor Petru şi Pavel, Anul Sfântului Pavel, ocazionat de împlinirea a 2.000 de ani de la naşterea sa. Benedict al XVI-lea va încheia acest an special în Bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor“, mâine, la rugăciunea de seară. Din partea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I la această rugăciune va participa o delegaţie. Anul trecut, cu ocazia deschiderii Anului Paulin, a fost însuşi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I.

Şapte cardinali, trimişi speciali ai papei, vor participa, la 29 iunie, la celebrările de încheiere a Anului Sfântului Pavel în tot atâtea locuri legate de memoria Apostolului: Ţara Sfântă, Liban, Siria, Turcia, Grecia, Cipru, Malta.

În cele 12 luni, în toată creştinătatea s-a acordat o atenţie deosebită marelui Apostol al Neamurilor prin iniţiative de natură spirituală, dar şi prin iniţiative cu caracter cultural. Zile de reculegere, meditaţii, redescoperirea Apostolului şi a scrisorilor sale, pelerinaje la locurile legate de prezenţa lui, întâlniri şi colocvii cu alte comunităţi creştine, rugăciuni speciale, conferinţe, simpozioane, dezbateri, cateheze, cărţi, reviste, situri de internet - toate acestea au marcat Anul Sfântului Pavel. Anul a cunoscut cifre record. De exemplu, zilnic, au păşit pragul bazilicii romane care păstrează rămăşiţele pământeşti ale convertitului din Tars („Sfântul Paul din afara Zidurilor“) între cinci şi şase mii de pelerini. „Obiectiv vorbind, cred că se poate vedea ceva la nivel spiritual, cum ar fi o mai bună cunoaştere a personalităţii Sfântului Pavel, a teologiei şi a spiritualităţii sale, ceea ce, în general, aduce cu sine o reînnoire în credinţă“, a declarat, pentru Radio Vatican, pr. Cesare Truqui, asistent spiritual al Institutului „Sacerdos“.

Când te apropii de scrierile Sfântului Pavel sau de cartea Faptele Apostolilor, nu poţi să nu rămâi fascinat de convertirea Apostolului. Dintr-un prigonitor, Domnul îl transformă într-un crainic al Său, „un vas pe care Mi l-am ales ca să poarte numele Meu înaintea popoarelor şi înaintea regilor şi a fiilor lui Israel“ (Faptele Apostolilor 9, 15). În scrierile sale, toate sunt orientate spre cunoaşterea lui Cristos. Filipenilor le scrie: „Consider că toate sunt o pierdere în comparaţie cu sublimitatea cunoaşterii lui Cristos Iisus, Domnul meu, de dragul Căruia cele care erau pentru mine un câştig le consider gunoi, ca să-L câştig pe Cristos şi să fiu aflat în El“ (Filipeni 3, 7-9).

Credinţa Sfântului Pavel nu este o teorie, o opinie despre Dumnezeu şi despre lume. Credinţa lui este experienţa de a fi iubit de Iisus Cristos în mod personal, o iubire care-l tulbură până în adâncul fiinţei sale şi-l transformă: „Trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit şi S-a dat pentru mine“ (Galateni 2, 20).

Admirăm la Pavel preocuparea lui de a vesti Evanghelia, de a-L face cunoscut pe Cristos: „Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia“ (I Corinteni 9, 16). Pentru aceasta, întreprinde mai multe călătorii misionare, străbătând peste 5.000 de kilometri. Înfiinţează biserici şi apoi le întăreşte. În misiunea sa nu este singur. Este ajutat de o mulţime de colaboratori: Barnaba, Luca, Marcu, Acvila şi Priscilla, Timotei, Tit… Finalul Scrisorii către Romani indică multe nume de persoane care sunt aproape de Apostol.

Paginile cele mai frumoase şi profunde sunt cele din închisoare: Scrisoarea către Filipeni, cunoscută drept „scrisoarea bucuriei“; cea către Coloseni, care exprimă universalismul lui Pavel; Scrisoarea către Efeseni, definită de unii drept „o lecţie magistrală despre reconcilierea universală“; Scrisoarea a doua către Timotei, care ar putea fi considerată testamentul spiritual al lui Pavel, şi, în sfârşit, Filimon, un imn al libertăţii şi al iertării.

Pentru a se face mai bine înţeles, în scrierile sale se foloseşte de imagini militare (soldatul cel bun al lui Cristos), imagini sportive (atletul care vrea să cucerească cununa învingătorului), imagini agricole (agricultorul care lucrează din greu pământul), imagini familiale şi casnice (mama care se îngrijeşte cu atenţie de copii, tatăl care „îndeamnă, încurajează, imploră“ pe ai săi, dezbrăcarea hainei vechi şi îmbrăcarea hainei noi, mireasa, mirele, trupul cu mădularele sale, aluatul cel vechi etc.). „Pavel este trâmbiţa Evangheliei, răgetul leului, un râu cu grai divin. De fiecare dată când îl citesc, mi se pare că aud nu cuvinte, ci tunete“, avea să exclame Sfântul Ieronim, în secolul al IV-lea.

În decursul istoriei, mulţi au rămas fascinaţi sau au fost influenţaţi de scrierile Apostolului. Printre aceştia este şi Sfântul Augustin. După o viaţă dezordonată şi după ani de zbucium, privirile îi cad pe o frază din Scrisoare către Romani: „Să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri şi beţii, nu în necuraţii şi desfrâuri, nu în certuri şi invidii, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Cristos. Şi să nu aveţi grija trupului spre a-i împlini poftele“ (Romani 13, 13-14). Augustin simte că aceste cuvinte îi străpung inima, îi schimbă viaţa. Din acel moment, va creşte tot mai mult în dragoste faţă de Acela Care l-a cucerit.