Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Apel la învingerea indiferenţei

Apel la învingerea indiferenţei

Un articol de: Cornel Cadar - 01 Feb, 2008

Apare pe paginile Sfintei Scripturi. Oamenii loviţi de această boală erau obligaţi să umble cu clopoţei, ca lumea să se ferească de ei. De departe, atunci când se apropia cineva trebuiau să strige: „Necurat, necurat“. Lepra. O maladie care desfigurează şi care trezeşte încă multora groaza. Astăzi nu mai pare la fel de înspăimântătoare, dar loveşte din plin. Conform Fundaţiei „Raoul Follereau“, „o persoană este lovită la trei minute, iar la fiecare treizeci de minute un copil este atins de maladie“.

În ultima duminică din ianuarie (anul acesta, 27 ianuarie) s-a celebrat Cea de-a 55 Zi Mondială a Bolnavilor de Lepră, ca un apel la învingerea indiferenţei. Duminică a răsunat încă puternic apelul lui Raoul Follereau, lansat în urmă cu 55 de ani, împotriva marginalizării persoanelor lovite de „morbul lui Hansen“. Născut în anul 1903 şi mort în anul 1977, Raoul Follereau a fost un scriitor francez. La vârsta de 15 ani el a ţinut prima conferinţă cu titlul: „A trăi înseamnă a-i ajuta pe alţii să trăiască!“, deviza întregii sale vieţi (cf. www.raoul-follereau.org).

„Lepra nu mai ucide. Ea condamnă“, subliniază Fundaţia „Raoul Follereau“. Astăzi, când se vorbeşte de mondializare, de internet şi de tehnologii înalte, cum se poate accepta ca un flagel, atât de vechi şi de cunoscut ca lepra, să continue să lovească şi să excludă atât de multe persoane?“

Exprimând apropierea sa spirituală faţă de cei bolnavi, Benedict al XVI-lea a cerut duminică o mai mare implicare, în special responsabililor politici şi sanitari, în favoarea celor loviţi de lepră. „Tuturor persoanelor care suferă de această maladie le adresez salutul meu plin de afecţiune, asigurându-i de o rugăciune specială pe care o extind la toţi aceia care, în diferite moduri, se implică alături de ei, în special voluntarilor Asociaţiei «Prietenii lui Raoul Follereau»“, a spus papa după rugăciunea „Angelus“ de duminică.

Determinată de o bacterie, numită bacilul Hansen (după numele - Armauer Hansen - celui care a reuşit să îl identifice în anul 1873), boala afectează ţesuturile de origine ectodermică (învelişul extern al embrionului, din care provin tegumentele şi sistemul nervos), pielea şi sistemul nervos. Incubaţia are o durata de la şase luni până la zece ani.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a depus eforturi pentru eradicarea bolii, în anul 1981 declarând război total leprei.

În anul 1991, 122 de ţări aveau înregistrate cazuri de lepră, cele mai multe fiind în Asia, Africa şi America de Sud, unde numărul leproşilor a fost estimat la 12-15 milioane. Dintre aceştia, peste jumătate trăiesc în ţările continentului negru şi în India.

Conform datelor OMS, cei mai mulţi bolnavi de lepră sunt înregistraţi în India, Brazilia, Republica Democratică Congo, Etiopia, Madagascar, Tanzania, Nigeria, Mozambic, Argentina, Mexic.

În anul 2006 au fost înregistrate în întreaga lume 265 de mii de cazuri noi de lepră.

Peste 20 de persoane marcate de maladia Hansen se află la Tichileşti, în România. Aceştia poartă sechelele bolii: degete, picioare sau ochi lipsă.

Situată la circa 40 de kilometri de Tulcea, pe drumul care duce la Galaţi, leprozeria de la Tichileşti a luat fiinţă la sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe lângă o mănăstire. Atunci s-a înregistrat cel mai mare număr de bolnavi: trei sute. În anul 1900, statul a preluat îngrijirea bolnavilor, pentru ca 16 ani mai târziu aşezământul să fie desfiinţat, iar cei 200 de internaţi să se refugieze pe unde au apucat. După primul război mondial, autorităţile României Mari îi adună şi-i duc la Largeanca, în sudul Basarabiei (azi în Ucraina). În anul 1928, bolnavii sunt aduşi din nou la Tichileşti, unde, între timp, fusese reconstruit spitalul. În anul 1950 erau 120 de persoane. După anul 1990, clădirea spitalului din Tichileşti a fost transformată în cămin pentru bătrâni.

La Tichileşti se văd şi azi două biserici: una ortodoxă şi alta baptistă. Aici şi-au găsit alinarea numeroşi bolnavi. Ei au înţeles că atunci când oamenii i-au izolat şi nu i-au mai primit, Domnul i-a acceptat aşa cum sunt. Mulţi dintre ei au plecat dincolo cu speranţa în învierea trupurilor.

Însă, aşa cum sugerează Sfânta Scriptură şi cum întăreşte tradiţia Bisericii, lepra duce cu gândul şi la boala care desfigurează omul din interior. Lepra spirituală, numită păcat, loveşte în mulţi oameni. Pentru aceştia este mereu valabilă rugăciunea acelui lepros din Noul Testament, care a venit în faţa lui Isus spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti“ (Matei 8, 2).