Apostolul Toma, file de Scriptură şi menţiuni istorice

Biserica noastră Ortodoxă îl sărbătoreşte astăzi pe Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, căruia îi este dedicată ca zi de cinstire şi a doua duminică după Paşti. El s-a învrednicit să atingă cu mâna stigmatele Domnului şi astfel să certifice şi pentru cei îndoielnici realitatea Învierii cu trupul a Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfântul Apostol Toma apare prima dată în textul Evangheliilor din Noul Testament alături de ceilalţi ucenici ai Domnului, când Mântuitorul pleacă în Betania unde va săvârşi minunea învierii lui Lazăr. La acest eveniment biblic întâlnim şi a doua menţiune a numelui Apostolului Toma. Domnul Iisus Hristos este înştiinţat că fariseii şi cărturarii vor să-L omoare, iar Sfântul Apostol Toma îi îndeamnă pe ucenici: „să mergem şi noi să murim cu El” (Ioan 11, 16). A treia menţiune are loc la Cina cea de Taină, când Mântuitorul îi vesteşte pe ucenici că merge la Tatăl să le pregătească loc. Atunci Sfântul Apostol Toma întreabă: „Doamne nu ştim unde Te duci şi cum putem să ştim calea?”, iar Domnul îi răspunde: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14, 15-16).

Cea mai cunoscută menţiune a Sfântului Apostol Toma este după Învierea Domnului, când Mântuitorul Se arată ucenicilor, iar „Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus” (Ioan 20, 24). Când Toma află de la ceilalţi Apostoli că Domnul a înviat şi li S-a arătat, el spune: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25). Comentând acest verset, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că Toma nu se îndoieşte de realitatea Învierii lui Hristos, ci de faptul că Mântuitorul Se mai poate afla după Înviere într-un trup vizibil. Dovada realităţii Învierii cu trupul a Domnului o vede Sfântul Apostol Toma în a opta zi de la minunea Învierii lui Hristos. Despre acest moment, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan relatează: „Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 26-29) Acest episod biblic este cheia renumelui de care se bucură Sfântul Apostol Toma printre creştini în decursul istoriei, pentru că în el se identifică mulţi dintre cei ce I-au urmat lui Hristos şi au avut în viaţa lor momente de îndoială, dar întăriţi de Domnul ajung să se învrednicească de cuvintele Mântuitorului: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”

Datorită întârzierii lui Toma, Apostolii deschid mormântul Maicii Domnului pentru el şi constată că este gol, astfel află că Sfânta Fecioară Maria a fost ridicată cu trupul la cer. Întârzierea lui s-a datorat distanţei ce separa Ierusalimul de spaţiul unde vestea el Evanghelia, India. Aici a întemeiat el primele comunităţi creştine, care există până astăzi. Tot în India va suferi şi moarte martirică, fiind împuns cu suliţa în coastă.

Cel ce a pus mâna în coasta Domnului pentru a certifica pentru toţi oamenii realitatea Învierii Domnului este împuns în coastă şi moare pentru Hristos, mărturisind cu preţul vieţii credinţa Lui cea mântuitoare.