Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Arhiepiscopul Lucian Florea şi stăruinţa sa pentru Aşezămintele Româneşti din Ţara Sfântă (IV)
Cu raportul nr. 60, din 16 martie 1970, arhimandritul Lucian Florea a înaintat cererea ieroschimonahului Juvenalie Străinul, administratorul schitului românesc de la Iordan, prin care a solicitat trimiterea din ţară a unui preot pentru schitul de acolo, întrucât „este singur şi în vârstă şi nu poate face faţă obligaţiilor de întreţinere a schitului”.
Auzind că este nevoie de un călugăr pentru schitul de la Iordan, ieromonahul Damian-Dionisie Stogu, din obştea Mănăstirii Cernica, prin cererea înregistrată la Administraţia Patriarhală sub nr. 2027, din 11 februarie 1970, a solicitat binecuvântarea Patriarhului Justinian de a merge la schitul românesc de la Iordan, „unde am aflat că este nevoie de un călugăr care să ajute la slujbe pe ieromonahul Juvenalie Străinul, precum şi la lucrările de gospodărie”. A menţionat în cerere că, având binecuvântarea Patriarhului Justinian, „pentru o scurtă perioadă, între 21 martie şi 15 mai 1969, m-am stabilit la Schitul Lacu de la Sfântul Munte Athos. Prin adresa Cancelariei Sf. Sinod nr. 4024, din 20 martie 1970 i s-a comunicat arhimandritului Lucian Florea că Patriarhul Justinian a aprobat trimiterea la Iordan a ieromonahului Damian-Dionisie Stogu. Acesta a ajuns cu bine la Ierusalim în ziua de 10 mai 1970, după cum a informat arhimandritul Lucian Florea, prin raportul nr. 123, din 12 mai 1970, şi i s-au făcut formele de viză pentru a putea locui la schitul românesc de la Iordan.
În 17 iulie 1970, ieroschimonahul Juvenalie Străinul a scris Patriarhului Justinian că „situaţia de la Iordan s-a înrăutăţit, moartea văzând-o cu ochii de multe ori, m-a cuprins frica şi groaza, încât nu mai pot să vieţuiesc la Iordan”. Despre plecarea ieroschimonahului Juvenalie la mănăstirea grecească „Sfântul Sava”, a făcut menţiune şi ieromonahul Damian Stogu, într-o scrisoare adresată Cancelariei Sfântului Sinod, în care cere să fie trimis la schitul de la Iordan ieromonahul Ilarion Lupaşcu, de la Mănăstirea Cernica.
Din pricina înteţirii luptelor la frontieră, vieţuitorii români de la Iordan au fost nevoiţi să-şi părăsească aşezământul, refugiindu-se la Ierihon. Tot aşa au procedat şi călugării de la celelalte aşezăminte din zonă, temându-se pentru viaţa lor. Ieromonahul Damian-Dionisie Stogu de la schitul românesc a rămas singurul vieţuitor pe toată valea Iordanului, dar, fiind surprins în mijlocul unui schimb de focuri între cele două tabere, a fost împuşcat (moarte martirică), după cum îl informează arhimandritul Lucian Florea pe Patriarhul Justinian, prin raportul nr. 186, din 20 august 1970, spunând că, în ziua de 14 august 1970, Ministerul de Externe israelitean i-a comunicat că „la începutul lunii august, în urma unui schimb de focuri între arabi şi evrei, chiar în curtea schitului nostru de la Iordan, ieromonahul Damian Stogu a fost împuşcat“. A mai spus că de acest caz se ocupă şi Ambasada română de la Tel Aviv.
Alte informaţii privind moartea martirică a ieromonahului Damian-Dionisie Stogu a transmis arhimandritul Lucian Florea prin raportul nr. 234, din 12 decembrie 1970, în care a spus: „În zilele de 1 şi 2 august 1970, în zona schitului românesc de la Iordan au avut loc lupte între cele două tabere, cu focuri de artilerie, mortiere şi arme automate. La acea dată, părintele Juvenalie se afla la Ierihon cu probleme de gospodărie. Este de presupus că părintele Damian Stogu, care nu auzea bine, nu şi-a dat seama de gravitatea luptelor şi n-a intrat la adăpost. Aflându-se undeva afară, a fost lovit de schijele unui obuz. Accesul persoanelor în zonă este interzis, terenul fiind minat. Ca urmare, părintele Juvenalie, neputând merge la schit, a rămas la Ierihon, locuind la maica Galinia Gheorghitan. La insistenţele sale, autorităţile militare israeliene au mers la schit şi au ridicat rămăşiţele ieromonahului Damian şi le-au depus la Spitalul de Stat din Ierihon. Am fost anunţat de acest fapt în ziua de 10 decembrie 1970, cerându-mi-se să le ridic de acolo pentru înmormântare. Ca urmare, în ziua de 12 decembrie 1970, i-am făcut slujba Înmormântării la biserica greacă din Ierihon, în cimitirul căreia a fost îngropat, cu aprobarea Patriarhiei Ierusalimului. Din informaţiile primite, biserica schitului a suferit unele stricăciuni, între altele, turla fiind avariată”.
Astfel, începând cu anul 1970, schitul românesc de la Iordan a rămas definitiv închis şi părăsit, la fel ca şi celelalte mănăstiri din zonă.
Arhimandritul Lucian Florea a rămas la Ierusalim până în anul 1974, fiind urmat la conducerea Aşezămintelor Româneşti de către arhimandritul Vasile Costin.