De cum te urci pe ferry- boat-ul care pleacă din Ouranopoli spre Dafne, principalul port al Athosului, simți că pătrunzi într-un alt timp. Iar când pui piciorul pe cheiul tocit și respiri aerul Sfântului Munte
Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, printre încercările vieţii
Este greu să înţelegi furia şi răutatea celor care s-au amestecat în viaţa altora, trădându-i. Am descoperit în „notele” atent alcătuite împotriva Arhimandritului Mitrofor Melchisedec Dumitriu afirmaţii care m-au uimit. Nu ştiu cine le-a aşezat în pagină. Oricum, trădătorii n-au nume adevărate, ci conspirative… Ei uită că Dum-nezeu cunoaşte identitatea fiecăruia. Nu ştiu dacă este păcat mai greu decât trădarea. Şi Iuda, ucenicul cel nerecunoscător, a făcut la fel.
Arhimandritul Melchisedec Dumitriu fusese atent urmărit (monitorizat). Era acuzat că „împreună cu alţi călugări fac rugăciuni şi blestemă urgia comunistă care duce lumea la distrugere şi ruină”.
Primitor de oaspeţi cum era, Arhimandritul Mitrofor Mel-chisedec Dumitriu a găzduit pe cineva într-o seară, care i-a verificat încăperea, chiar şi coşul de gunoi, unde a desco-perit o scrisoare pe care sta-reţul o primise din Elveţia şi care avea expeditor pe Mitropolitul Visarion Puiu.
Chiar dacă era căzut în dizgraţia autorităţilor comuniste, Visarion Puiu, exilat, îşi aducea aminte de fostul său ucenic şi colaborator, aflat în perioada respectivă în fruntea soborului Mănăstirii Neamţ.
Cu multă bucurie am intrat în posesia unor scrisori pe care Arhimandritul Melchisedec Dumitriu le-a expediat de la Mănăstirea Neamţ. Acestea arată că stareţul lavrei mânuia condeiul cu abilitate. Era cunoscător al rânduielilor monahale şi al cuvintelor patericale.
România
Monastirea Neamţu-Secu
Jud. Neamţ
Stăreţia
30 august 1937
Iubite Părinte Nicodime,
Ai alături o petiţie cu rezoluţia Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Visarion de a se acorda un ajutor de două mii lei unui student: Constantin Codreanu. Este acel nepot, ginerele unui frate al meu din Covurlui, orfan de răsboi şi sărac, intrat în casa săracă a fratelui meu.
Fii bun de hotărăşte pe cel cu casa de ajutorare să binevoiască a-i expedia cât mai curând la adresa indicată, spre a se folosi de ei acum, când are nevoie mai mare.
Îmi cere ca pentru anul întâi la teologie la Cernăuţi următoarele cărţi:
Istoria Bisericii Române
Istoria Bisericii Universale: Tomul I şi II
Introducerea în Cărţile Vechiului Testament
Gramatica limbii ebraice
Poate le găseşti pe la vreun student, căruia să nu-i mai trebuiască, sau pe aiurea. De aş şti că nu costă prea scump, te-aş ruga să i le procuri cu ajutorul părintelui Antim, care e mai liber şi să i le şi expediaţi la adresa: Studentului teolog Constantin Codreanu, comuna Mastacani, judeţul Covurlui. Mă îndatoraţi mult cu aceasta.
Am rugat pe Înalt Prea Sfinţitul şi mi-a promis că îţi va înlesni să vii pe la mine şi atunci vom mai vorbi de nu voi fi eu prea mult ocupat.
Cu toată dorirea de bine
România
Monastirea Neamţu-Secu
Jud. Neamţ
Stăreţia
5 martie 1938
Iubite Părinte Nicodime,
Mulţămesc de carte. Cred că sunt frumoase lucruri şi învăţături cuprinse în ea.
Îs copleşit de mâhnire, nu de necazurile de aici care sunt nişte fleacuri, ci de dureroasa constatare ce fac că vă rătăciţi din ce în ce mai mult.
Acţiunea ce aţi început nu-i după Dumnezeu şi nici nu putea să aibă alt sfârşit de cât acesta prin care i-aţi dat în loc de sprijin, mortală lovitură.
De aceea nici nu v-am mai răspuns şi cred că nici nu vă voi mai scri, dacă stăruiţi cu atâta încăpăţânare şi ca sectanţii, v-aţi luat de crez numai aceste cuvinte că “Domnul vă trimite la toate neamurile”.
Duceţi-vă să vă convingeţi cu o clipă mai înainte de moarte că vi-i greşită presupunerea aceasta şi ca să aveţi timp măcar de a vă smeri şi cere iertare Domnului că talantul aşa de rău îl neguţătoriţi.
Regret că mi se tot măreşte convingerea că între părerile mele cum este bine şi plăcut Domnului de a sluji şi între ale frăţiilor voastre, distanţa se măreşte pe zi ce trece. Urmarea unui sfat a dispărut, ca şi ascultarea.
Să ne socotim ca şi când nu ne-am cunoaşte şi să nu socoteşti întru nimica nici această scrisoare şi nici sfaturile mai vechi, ca în deplină libertate să îţi împaci şi conştiinţa că faci aceea ce voieşti.
Şi pe sfinţia ta ca şi pe Varlaam Dumnezeu să vă mântuiască. Mă iertaţi dacă am nădăjduit ca prin sfinţia voastră pe mulţi să aducem la Dumnezeu. Nu vă puteţi debarasa de acel duh personal de impunere, nu vă puteţi lepăda de lume, de socoteli şi planuri pe care vă siliţi a le împlini chiar şi în contra voinţei lui Dumnezeu.
Şi în chestia aceasta, mai mult decât a vă ruga nimic nu vă era îngăduit.
Vreau deci să fii lămurit. Ale mele necazuri sunt omeneşti, ale voastre sunt în judecată cu Dumnezeu. Acum eu vă îndemn, dar nu vă mai îndemn la nimic căci aşa am zis.
Dumnezeu să vă lumineze, uitaţi-mă. Eu vă doresc mântuire dela Domnul.
Mi-am adus aminte că m-am silit, lăudându-te lui P.S. Efrem, ca şi Patriarhului, să le împrăştii bănuiala ce o aveam că veţi fi aşa cum vă arătaţi şi pe dreptate sunt îngrijorat că mi se va reproşa, iar eu nu voi putea da nici un răspuns.
Ce frumos traduci cap. XVIII, pag. 38-39 din “Nicodim Aghioritul” Răsboiul Nevăzut şi ce duh străin de carte în scrisoarea ce o însoţeşte!
România
Monastirea Neamţu-Secu
Jud. Neamţ
Stăreţia
15 septembrie 1937
Iubite Părinte Nicodime,
Şoferul avea nota de comandă. Voi trimite şi hârtia oficială pe care am completat-o chiar acum.
Cu cei doi studenţi ispita este chiar dela diavol. Acum desigur că vor veni, dar aflu că acel “Cazacu” nu poate sta la Dragomirna, fiind de loc de acolo şi părinţii nu-l vor călugăr. Acum când scriu ei sunt la Secu. Şi asta este o mare ispită pentru ei şi pentru sfinţia ta. Eu îs de părere să nu mai iei sub proteche de cât cât poţi. Lasă pe fiecare să se sbată pe cont propriu. Sfinţii aşa în adevăr s-au luptat şi au biruit, dar cei care au încercat şi au căzut, crezi că sunt puţini? Este un contingent prea mare de jertfe şi să ne ferim a (…).
Bine că vine şi Ghiuş. Să se vadă ce voieşte şi cu el vlădica. Trebue să stea în ţară. Sunteţi căutaţi.
Domnul Tomescu e bine că vă dă cât poate concurs. Dar nădejdea sus la Dumnezeu şi în dibăcia de a fi blând ca porumbelul şi înţelept ca şarpele.
Îs grăbit şi vreau să scriu despre voi şi altele şi I.P. Sf. Mitropolit Visarion.
Cu toată dorirea de bine