Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, printre încercările vieţii (IV)

Redăm alte poveţe şi sfaturi duhovniceşti din rândurile de slovă patericală extrase din bogăţia epistolară a părintelui arhimandrit Melchisedec Dumitriu.

România
Monastirea Neamţu-Secu
Jud. Neamţ
Stăreţia
28 mai 1938

Dragul meu,

Nu ai de loc simţul ascultării. Până nu vei putrezi de tot toate pornirile rele şi credinţele greşite, roade nu vei aduce. Doar şi Domnul zice: bobul de grâu până nu putrezeşte, nu aduce roadă, ci singur el rămâne.

Regret însă nespus de mult că nu-mi dai pace, nefolosind cu asta nici ţie şi păgubindu-mă sufleteşte foarte mult pe mine. Nu-ţi cer nici un răspuns, nu doresc nimic de la sfinţia ta; mă rog doar lui Dumnezeu să-ţi îndrepte paşii spre tot lucrul bun şi să-ţi lumineze mintea, să te mântuiască, deşi te doream stâlp şi îndreptar pentru mulţi. Păcat de atâta carte pe care o ştii şi de atâta trudă ce ai depus să te formezi, dacă dintr-o prea greşită înţelegere, aşa de proastă metodă ai de a o folosi.

Cu Dalea se schimbă cu totul situaţia. Azi este aici bine aranjat şi de se va dovedi băiat serios, cuminte, ascultător, deodată are aici asigurat loc de liniştire şi de formare. Cu el poate Dumnezeu a lucrat aşa. Deci de dânsul nici o grijă pe viitor. Nu lăsa fără certare duhovnicească de vei avea cui o da, pe Teofil; pentru atâta lipsă a gândirii la Dumnezeu, la poruncile lui, fără a căror împlinire sufletul se pierde. A scandalizat şi toată familia Georoceanu.

Fie-ţi lecţii, de adevărată învăţătură, măcar păţaniile, dacă nici Sfânta Evanghelie şi nici tot ce ai învăţat teoretic, ba recomanzi şi altora, nu au nici o putere asupra caracterului şi pornirilor sufleteşti ale sfinţiei tale.

Ucide-ţi, omule, toate socotelile şi planurile, fă-te cel mai umil şi cel mai sincer şi ascultător. Acolo în ascultarea unde te găseşti, socoteşte-te că abia de atâta mai eşti bun şi lasă totul la voia lui Dumnezeu. Ar mai fi poate o nădejde.

Ce frumoasă e liturgica la seminar! Nu minţi ci toarnă-le suflet din învăţăturile Domnului şi ale Sfinţilor Părinţi. Fii conducta de lumină, dacă nu flacăra de îmbărbătare. Nu cheltui vremea prost şi nici după capul persoanei sfinţiei tale, ci fă aceea ce Dumnezeu îţi pune înainte aşa cum trebuie şi va fi destul.

Fă aşa fel să fii ocupat cu cele bune, ca să nu-ţi mai rămână timp nici pentru a gândi că ai şi rele: zăcăminte, cratere.

De ce judeci greşit? De ce aştepţi înălţarea Îngerului Bisericii: dar nu-i Domnul cu noi, iată până la sfârşitul veacurilor? Vai ce cugetare protestarică şi rătăcitoare. Nu ieşi, şefule, din linia disciplinei şi a ordinii, că te vei prăbuşi cumplit. Mi-i teamă chiar de sfinţia ta şi acum înţeleg pricina turburării ce-ţi primejduieşte sufletul de moarte. Până nu vei putrezi în tine toate aceste credinţe şi convingeri greşite, nu vei avea linişte şi nu vei putea a te apropia de Dumnezeu, ba propovăduind aces­te prăpăstii, vei rătăci şi pe al­ţii şi păcate grozave îţi vei agonisi. Ştii ce s-a petrecut cu Domnul după ce i-a spus lui Petru „să-şi bage sabia în teacă…“ Toţi l-au părăsit, cum Îl părăsim şi noi azi, iar El a luat Crucea, apoi S-a lăsat a fi răstignit pe ea. Puţin de tot înţelegem şi vom înţelege.

Nu avem nici smerenie şi ne tot socotim fără Domnul. Forţe mari, creatoare, originale etc. şi ne irosim energia în vânt, în zadar, dar de cele mai multe ori cu multă pagubă pentru noi şi alţii. Suntem nişte nebuni buni de legat şi aruncat în închisori. (…) Nu vezi ce descurăjări ai lăsat în urmă. La Argeş cât o fi vlădica Leu, crezare nimeni nu o să aibă, fie acel călugăr cu suflet de înger, disciplinat, devotat, smerit, statornic etc.

Chipul şi pilda sfinţiei tale va fi baraj de netrecut. Piedică deci celor ce ar voi să răsară şi ucidere a unui sentiment din sufletul unui om, destul de slab şi aşa şi care mai avea numai această speranţă, care însă s-a dus. Tot aşa la Cernăuţi, iar la Bucureşti ai făcut-o fiartă.

Cât mă doare când te ştiu cu atâtea posibilităţi de a face minuni şi totuşi, vas spart, care nu poate păstra şi cultiva nimic în el. Şi ca încheiere te asigur că nu te pot uita, dar te rog, scuteş­te-mă de a fi soacră „de certare“.

Sfânta Mănăstire Neamţ
judeţul Neamţ
29 XII 1938
Prea iubite Părinte Nicodime,

Mulţămesc mai întâi de dragostea ce mi-ai arătat după întâlnire şi apoi pentru felicitare. Eu îţi doresc desăvârşită împăcare cu Dumnezeu, al Cărui vas ales vreau să fii. Să-ţi dea Dumnezeu acea înţălepciune şi tărie, ca să nu te depărtezi o clipă de lângă El slujindu-I cu cât mai mult spor.

Mi-a fost mai mult decât milă de I.P. Sf. Mitropolit Gurie. Te rog să-i spui că din suflet mă rog să-i rânduiască Dumnezeu ce-i este de folos mântuirei sufletului, căci ura lumii văd că l-a copleşit. Vi sărut mânile ca unui mucenic.

Să nu uiţi că grija de căpetenie ce o ai este să formezi caractere civilizate şi nobile în adevăratul sens al cuvântului din călugării, ce cu atâta trudă îi adăposteşti şi-i hrăneşti, acolo la Antim, ca să poată studia la teologie.

Am regretat mult că nu ne-am mai revăzut, ca să avem un fel de şedinţă comună cu bunul meu prieten şi al nostru, al călugărilor, părintele Ion Gafton de la biserica Sf. Ecaterina. El m-a pus la curent cu câteva chestiuni foarte grave pentru starea sufletească a călugărilor noştri studenţi: cresc în spirit anarhic, tot părându-li-se că vor ajunge când­va şi cât de curând să fie şefi de revoluţii, iar până atunci se cultivă în sensul urii şi al dispreţului de toate practicile religioase devenite pentru ei forme seci şi cel mult superstiţioase, iar autoritatea ierarhică până la Sinod, o gogoriţă, care nu triluieşte să fie luată în seamă. Crezi că fără o disciplină sufletească, isvorâtă din conştiinţă, se va putea face ceva bun? Eu cred că duce la cea mai crasă sălbăticie şi de aceea l-am rugat pe pr. Gafton să te caute, să te lumineze şi te rog să iei în consideraţie tot ce-ţi spune, că-ţi spune prin prisma Sfintei Evanghelii. Iar de nu a venit, să-l cauţi şi să-l provoci, ca să iei măsurile cuvenite pentru îndreptare.

Pe Dalea l-am pierdut, să-l aibă Domnul în grija şi paza sa. Cu Dalea, am pierdut şi în faţa I.P. Sf. Mitropolit Nicodim toată încrederea, închizând definitiv uşa pentru alţii mai înţălegători. Să-i dea Dumnezeu lui Dalea satisfacţii ca lui Sf. Pavel, dar ştiu că ce-i din răsvrătire nu poate să fie bun (mai are vioara la mine).

Sufletele acelea bune de femei: Madam Antonescu şi celelalte rude, întăriţi-le şi stăruie ca măcar de patimile văzute şi atât de vătămătoare să le faceţi a le urî, a se desbăra: jocul de cărţi şi alte ticăloşii şi blestemăţii; cu aşa tact, ca să nu te dispreţuiască sau să-şi ascundă ranele lor sufleteşti de Sfinţia ta, duhovnicul lor, care trebuie să le tratezi până la capăt la complecta vindecare.

Nu te supăra de tot ce-ţi scriu numai cu dragoste şi dor de bine şi nu uita a informa şi pe dl inspector general Petre D. Roşianu din Ministerul Cultelor, care are locuinţa pe strada Berzei 50 la etaj şi telefon 4.21.94. Este un înger al Domnului pentru mănăstiri şi pentru călugări. Cearcă-l la telefon şi cere-i oră de audienţă acasă. Te va primi, spune-i tot păsul şi neajunsurile şi cere-i sfatul. Este bine şi cu P.Sf. Mihălcescu şi cu I.P. Sf. Patriarh şi informat el poate servi cauza călugărilor foarte bine, dar să scoatem din călugări stâlpi, nu năpârci pentru viaţa religioasă şi pentru mănăstiri.

Poate eşti prea mult ocupat, dar să ştii că mă interesează în cel mai înalt grad viitorii călugări, care, dacă vor creşte alături de interesele Bisericei, atunci înseamnă că pregătim pe cioclii Bisericei, care s-o năruie şi s-o îngroape, şi-ţi dai seama cred, cât e de greu de îndreptat câte ceva, când noi avem dorul să ne tot înăl­ţăm cu învoiri duhovniceşti.

De aceea nu te lenevi, măcar în aceste chestii ce mă interesează, să mă ţii în curent. Altfel eşti un paznic, dar care dormi şi vine vrăjmaşul şi-ţi seamănă neghină, înăbuşind tot, absolut tot ce-i bun. Deci să-mi scrii.

Cu drag şi dor de bine pentru toţi. (va urma)