Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, printre încercările vieţii (VI)

Bogăţia epistolară a arhimandritului Melchisedec Dumitriu, ce cuprinde gânduri expediate de la Mănăstirea Neamţ către monahi precum Nicodim, destinatar al rândurilor de mai jos, este un adevărat tezaur de cuvinte. Prezentăm aceste slove pline de poveţe şi rânduieli monahale, cu bucuria folosului pentru cei iubitori de viață duhovnicească.

Sfânta Mănăstire Neamțu,
Judeţul Neamț
25 Februarie 1937
Iubite Părinte Nicodime,

Am fost foarte mâhnit la vestea pe care mi-a comunicat-o şi nu credeam că ai părăsit Argeşul. Vestea mi-a adus-o bietul părinte Varlaam, care este la mine musafir de la 11 februarie. Eu îl doream, domnul Tomescu ştie.

Stareţului (cel alb), căruia şi eu îi port neţărmurit respect şi consideraţiune şi cu care acum ştiu că stai alături, îmi pare bine că i-ai dat ascultare, iar acum nu ştiu cum să te îndemn să foloseşti împrejurarea că te găseşti lângă el şi să-l necăjeşti a te introduce în toate tainele cancelariei, administraţiei, diplomaţiei sincere de a păstra buna dispoziţie a şefului, ale cărui gânduri mari trebuie foarte repede şi bine înţelese şi înfăptuite etc. Măcar atâta cât eu nu l-am ascultat pentru cele mai însemnate ches­tiuni, care îmi puteau fi şi mie folositoare şi poate şi instituţiilor în a căror slujbă am fost şi voi mai fi. Și sunt unele ca urmarea la teologie sau venirea la Neamţu cu urmări foarte dureroase în viaţa mea, pentru cea dintâi stăruind să mă duc, pentru cea de-a doua să nu mă duc. Este aşa de dureros, aşa de târziu şi fără de leac. Nu-mi pot găsi pacea. Și zic toate astea cu credinţa că gura lui grăieşte adevăruri, de care de nu ţine cineva seama, mai târziu suferă amar.

Repet din nou: forţează-te să fii ucenic bun stareţului în zilele cât staţi împreună, aşa fel ca uşor şi bine să meargă treaba înainte şi tot înainte. Organizaţia şi administraţia Mitropoliei Cernăuţiului sunt foarte complicate. Ajută-l aşa ca în adevăr să-i fii uşurare şi fii sigur că şi Dumnezeu, şi Biserica Română, şi Patria îţi vor fi recunoscători, căci una ştiu că Mitropolitul Visarion este absolut dezbrăcat de sine, zelos pentru drepturile Bisericii şi duşman neîmpăcat al tuturor netrebnicilor, hoţilor, leneşilor şi chiar incapabililor. Toţi aceştia cât se apropie de el se ard ca ţânţarii care se apropie de flacăra focului. Mulţi mai sunt şi de aceea în jurul lui nu poate fi pace, ci numai război şi război crâncen. Totuşi te încredinţez că un spirit de dreptate superioară îl călăuzeşte; de aceea să nu te impresioneze nici un fel de milogeală. Este operaţia chirurgului care dă afară putregaiul. Să nu te temi de înăsprirea sufletului. Vei vedea şi acte de nobleţe rară. De vei reuşi să te învingi şi cu toată încrederea să-l secundezi în toate actele sale, pe care dacă momentan nu le vei înţelege, vei vedea sfârşitul lor cât este de mare, - vei dovedi şi sfinţia ta un fel de maturitate în gândire şi apreciere şi vei face dovada că te formezi spre a fi un om.

Aş fi fericit să păşeşti cu viaţa mult mai departe decât bine îţi doresc eu. Mare noroc ar fi pentru Biserică.

Aici la noi, Vlădica Nicodim păşeşte cu îndrăzneală spre acţiuni mari. Mă simt tare mic. Să dispar oare pe neştiute într-o bună zi? Să vă pomeniţi cu mine acolo venit cu totul? Să am răbdare aici mai departe şi să lucrez cum voi putea mai bine? Tare am nevoie de susţinători. Vă voiam pe toţi trei aici la mine, sau venim cu toţii acolo şi-mi aduc şi pe ceilalţi ucenici, care pot să aibă şi ei roluri mari întru închegarea unui bine forte, aici tânjind ca şi mine. Nicodim, Varlaam şi Ghiuş nu trebuie să fie despărţiţi şi dacă acum stau departe, poate tot voia lui Dumnezeu este ca ei să se fortifice, dar cândva se vor aduna. Unde? Unde va fi voia Lui...

Iată se poate şi bucuria mea cu părintele Varlaam să fie de scurtă durată, dacă Ierusalimul cel pământesc îl va chema, după cum îl reţine şi pe Ghiuş Apusul...

Să nu te mai intitulezi, chiar de ţi-ar spune şi Mitropolitul, „sfetnic al său”. Smereşte-te încă şi-ţi va fi de folos. Dacă acest sfat îţi e neplăcut, nu vrei nici să-l auzi, să mă ierţi. Vei vedea poate că am avut dreptate.

Ucenic, executor, ascultător, împlinitor al dispoziţiilor sale. Fii şi în fapt atâta şi-ţi va fi mai mult decât de ajuns. Şi deie Domnul să fii aşa.

Nu mai ţin minte ce am scris domnului profesor Tomescu.

Doresc să-i fiţi uşurare în munca uriaşă şi în planurile bune şi mai uriaşe pe care le are Mitropolitul de-azi al Bucovinei.

Faceţi în aşa fel să simtă ajutor în cărășia ce o face IPS Mitropolit.

Cred că recunoşti că la Argeş nu ai atenuat durerea, ci ai mărit-o. Să fii tare aici la Cernăuţi, căci altfel îţi vei crea un nume mai tare decât orice act, că eşti un nestatornic (...). Fii deci înţelegător, ucenic ca de la început şi încredinţat că nu ţi se comandă decât cele ce le voieşte mai deosebit şi Domnul (...).

Las totul la Dumnezeu să rânduiască aşa cum va binevoi. Și eu mă rog şi ştie şi Dumnezeu al Cărui nume s-a cinstit în această lavră şi se va mai cinsti de inimi pioase printre cei mulţi păcătoşi, ce-i vor fi mâncat bunurile şi-i vor fi paralizat puterile de lumină, de binefacere şi de răspândirea şi adâncirea credinţei în popor.

În adevăr cred că şi în cer se dă o luptă pentru vânarea acestui suflet de elită călugărească şi-mi place până la un punct, că chiar e şi pretenţios. Se simte chemat şi-şi caută cu grijă locul. Dumnezeu să rânduiască aşa cum va fi mai bine. Eu mă voi supune, căci şi venirea aici mi s-a făcut în numele Domnului şi al unor principii mari.

Căutaţi acolo pe un oarecare Ursache, absolvent de Teologie. Recunoscut şi de IPS Visarion ca element distins; a fost aici, mi-a declarat: Vreau să mă fac călugăr aici. Vă rog recunoaşteţi-mă ca frate. I-am spus: Prea mult îmi ceri. Aceasta după ce vei veni cu licenţa din Cernăuţi, pe care îmi spunea că o va ţine în februarie. Și l-am ţinut aici cât a voit să stea, lăsându-l să guste din partea grea şi negativă a călugărismului nostru de azi. Nu-l aştept, dar de va veni, vom vedea ce vom face şi cu el. Nu recunoaşteţi că trebuie omorâte o mulţime de credinţe de­şarte despre călugărie? Nu trebuie să fie o lecţie toate astea şi cele ce le mai ştii?

Cea mai mare atenţie ce-i voi da acelui viitor ucenic ce zici că ne va vizita va fi indiferentismul cu care îl voi trata, înlesnindu-i să cunoască mai repede realitatea şi după aceea să vorbim. A fost o mare experienţă şi o lungă încercare în veacuri de-a rândul până s-a ajuns la hotărârea ca cel doritor de călugărie să fie supus ispitirii. Nu te grăbi. Căldura de a vedea cât mai populată Împărăţia lui Dumnezeu aici pe pământ să nu ne zăpăcească mintea şi să ducem la ospăţ duhovnicesc pe cei nepregătiţi. Va strica şi dispoziţia celor buni. Nici nu va fi respins. Tineretul e tineret şi asta să nu uiţi. Mulţi rămân pe cale. Toate cu prudență.

Repet rugămintea, sfatul, porunca: Fii cât mai nedezlipit de domnul Tomescu şi pricepe tot, ia măsuri să reţii tot ca nici cu o iotă să nu rămâi în urmă din cele ce ţi se cer a le avea în grijă pentru a le săvârși. Și acum socotesc că prea mult ţi-am scris. De va fi vreme bună, voi veni. Dorire de bine părintelui Antim, care a făcut o bună impresie dlui profesor Ştefănescu.

Toate doririle de bine domnului Tomescu şi smerite sărutări de mână vlădicii.