Arhimandritul Teofil Panait, în slujba Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă

Succesor al arhimandritului Vasile Cornilă, în postul de superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan a fost numit, cu începere de la 1 aprilie 1982, arhimandritul Teofil (Dumitru) Panait. S-a prezentat la post în ziua de 1 mai 1982, cu o scrisoare de recomandare a Patriarhului Iustin către Patriarhul Diodor al Ierusalimului, iar înainte de plecare i s-a acordat rangul de arhimandrit1.

S-a născut la 4 aprilie 1953, în comuna Şirna, sat Varniţa, judeţul Prahova, şi a primit la botez numele Dumitru. În anii 1960-1968 a urmat şcoala generală în satul natal, după care a fost admis la Seminarul Teologic din Bucureşti. În toamna anului 1973 a intrat la Institutul Teologic din Bucureşti, pe care l-a absolvit în iunie 1977, fiind declarat licenţiat în teologie, cu lucrarea de licenţă Ion Popescu Pasărea. Viaţa şi opera. La 1 septembrie 1977, s-a închinoviat la Mănăstirea Secu, judeţul Neamţ, unde a fost numit supraveghetor muzeu. La 7 ianuarie 1978, a fost tuns în monahism, primind numele Teofil, iar la 30 iulie, acelaşi an, a fost hirotonit ierodiacon. La 1 septembrie 1978 a fost transferat în postul de diacon la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În octombrie 1978 s-a înscris la doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti. La 7 februarie 1979 a plecat cu o bursă în Irlanda, oferită de Secretariatul pentru Unitatea Creştină de la Vatican, unde a studiat teologia morală, la Universitatea Pontificală Sfântul Patrick din Maynooth, fiind unul dintre puţinii ortodocşi care au urmat această şcoală. La sfârşitul celor trei ani de studii a primit titlul de Licenţiat în Teologia sacră susţinând lucrarea „Caracterul comunitar şi personal al pocăinţei“. Şi-a însuşit bine limba engleză, dar şi cunoştinţe de limbă franceză şi de limbă greacă. A revenit în ţară la 1 februarie 1982, când şi-a reluat activitatea la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fiind hirotonit ieromonah la 14 martie, acelaşi an, acordându-i-se şi rangul de protosinghel2.

La Aşezământul de la Ierusalim, pe lângă primirea pelerinilor români şi rezolvarea problemelor administrative, la fel ca predecesorul său, s-a interesat şi de starea schitului de la Iordan. În decembrie 1983, a mers însoţit de o patrulă militară israeliană până aproape de biserica schitului, a reuşit să facă câteva fotografii şi a observat situaţia pe teren. Raportul trimis în ţară completează informaţiile furnizate de predecesorul său: nu se mai păstra nici o icoană, cu toate că iconostasul era intact, iar pictura era bine păstrată3.

De asemenea, între preocupările arhimandritului Teofil Panait s-a aflat şi punerea în aplicare a testamentului din 1 noiembrie 1969, prin care familia de români Constantin şi Dumitru Samoilă, originari din comuna Docani, judeţul Tutova, stabiliţi la Locurile Sfinte încă din anul 1933, a donat Patriarhiei Române terenul şi casele din Ierihon spre a servi ca metoc pentru adăpostirea pelerinilor care veneau din ţară. Rezultatul demersurilor sale le-a comunicat Cancelariei Sfântului Sinod, precizând că: „Pentru ca biserica română din Ierusalim să devină legal proprietara acestei donaţii este necesară angajarea unui avocat“, întrucât terenul şi casele nu erau transcrise la acel moment pe numele Patriarhiei Române.

Arhimandritul Teofil Panait a revenit în ţară la 18 decembrie 1985 şi a funcţionat ca stareţ al Mănăstirii Cernica, preot duhovnic la Mănăstirea Ciorogârla-Samurcăşeşti, reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române pentru probleme de caritate şi filantropie în Asociaţia Bisericilor Creştine din România (AIDROM) şi preot slujitor la Mănăstirea Antim, până la 13 februarie 1996, când a trecut la cele veşnice,  în urma unei boli cronice, netratată la timp4.

Note:

1 Vezi raportul de activitate pe anul 1980, înaintat cu adresa nr. 327 din 10 decembrie 1980, în Arhiva Administraţiei Patriarhale, Dosar 48/1980, ff. 29-33, Dosar 50/1982, f. 21.

2  Ibidem, f. 1, 6.

3 Ibidem, Dosar 39/1984, f. 16.

4  Ibidem, Dosar 1713/1996, f. 4.