Articol-program publicat în primul număr al „Ziarului Lumina“: Avem nevoie de LUMINA?

Fără îndoială, principala cucerire a românilor, după Revoluţia din decembrie 1989, se referă la libertatea de exprimare. Cuvântul nu mai este cenzurat, oricine îşi poate spune punctul de vedere, în legătură cu orice chestiune. Oricine poate culege informaţia de care are nevoie cu uşurinţă. Piaţa informaţiilor este aproape de saturaţie: 200 de ziare în toată ţara, 20 de canale tv în limba română, câteva sute de posturi de radio, zeci de săptămânale şi lunare, peste 60.000 de adrese de internet înregistrate numai în România. Ne întrebăm: mai este loc pe această piaţă pentru încă un ziar, la Iaşi? Depinde la ce fel de ziar ne gândim. Este în mare vogă teoria potrivit căreia presa tipărită va fi detronată, într-un deceniu sau două, de televiziune (care va deveni, în curând, interactivă - fiecare telespectator îşi va putea comanda emisiunile preferate) şi de internet, iar tipăriturile vor deveni doar „publicaţii de nişă“, cu tiraje mici şi adresate unui public-ţintă.

Asemenea predicţii catastrofice au fost şi în anii â70, când apăruseră pe piaţă ceasurile electronice cu afişaj digital. Toţi analiştii de piaţă decretau atunci că în două decenii nu va mai exista nici un ceas mecanic, că industria elveţiană a ceasurilor va dispărea cu desăvârşire. Ne aflăm în anul 2005 şi vedem ce se întâmplă: ceasurile „electronice“ aproape au dispărut, cele mai căutate şi mai scumpe sunt ceasurile elveţiene „mecanice“, până şi bietele mecanisme electronice sunt montate în capsule cu cadran „clasic“.

Aşadar, să nu ne grăbim în a susţine teoria dispariţiei ziarului tipărit pe hârtie. Asistăm la un spectacol mediatic dintre cele mai dinamice. Unii cataloghează mass-media din România ca fiind în stadiul de „copilărie“, prin promovarea subiectelor „tabloidizante“ şi insistând asupra atavismelor în defavoarea profunzimii, că primează interesele de natură politică şi economică ale patronatului din domeniu în detrimentul ideii de informare obiectivă. Adevărul se află undeva, la mijloc: există şi presă mânată de interese oculte, dar şi una făcută cu onestitate, în deplinul respect pentru publicul consumator. În acest context, ne întrebăm: mai este loc pe piaţă de încă un ziar, la Iaşi?

Un consumator de presă avizat, când răsfoieşte un ziar, îşi pune de la început întrebarea: „Cine se află în spate, ce interese slujeşte această publicaţie?“. În funcţie de răspunsul găsit, cititorul respectiv îşi formează o opinie cu privire la acel ziar: „Este al lui Cutare, deci îl va ataca pe Cutărică şi va prezenta o realitate favorabilă patronului, indiferent de situaţie“.

Din fericire, ziarul „Lumina“, care apare începând de astăzi, nu va putea fi supus unei asemenea judecăţi. Din fericire, „Lumina“ este primul cotidian dintr-o ţară majoritar creştin-ortodoxă redactat din perspectivă creştină.

Ce înţelegem prin „cotidian redactat din perspectivă creştină“?

Înseamnă că „Lumina“ este un ziar care nu slujeşte nici unui interes ocult sau potrivnic majorităţii românilor.

Înseamnă că „Lumina“ este un ziar obiectiv, care va prezenta orice informaţie aşa cum este, fără a o deforma, fără a o transforma din adevăr în minciună.

Înseamnă că „Lumina“ este un ziar care nu va „face politica“ nici unui partid şi nu va interveni în favoarea sau în detrimentul nici unei formaţiuni politice sau altei organizaţii.

Înseamnă că „Lumina“ este un ziar care nu va transforma violenţa în subiect de presă şi nici viaţa privată a personalităţilor în prilej de bârfă.

Înseamnă că „Lumina“ este un ziar care îi readuce pe români în centrul Universului, care este de natură creştină. Pentru că etnogeneza românească este strâns legată de dimensiunea creştin-ortodoxă.

Înseamnă că „Lumina“ este un ziar onest, echilibrat şi cu o singură ambiţie: să readucă speranţa printre oameni, să-i ajute să-şi aducă aminte că prezentul lor se sprijină şi pe amintirile din albumul de fotografii al familiei, dar şi pe crucile din cimitir, unde se odihnesc părinţii, bunicii şi străbunicii noştri.

Şi nu întâmplător Lumina apare la Iaşi…

(7 februarie 2005)