Atitudini anticreştine moderne

Deşi am participat la multe dezbateri privind libertatea religioasă şi respectarea/nerespectarea drepturilor minorităţilor religioase, recunosc că nu am avut niciodată o imagine de ansamblu a modului în care creştinii suferă pentru credinţă în zilele noastre. De aceea, raportul emis recent de către o organizaţie neguvernamentală din Austria, care monitorizează cazurile de intoleranţă şi discriminare împotriva creştinilor, m-a cutremurat. Acest document relevă trendul ascendent al atitudinilor şi manifestărilor ostile la adresa creştinilor în Europa, atât la nivelul autorităţilor şi al actului de legiferare, cât şi în mijlocul societăţii, în rândul indivizilor izolaţi sau al unor grupuri organizate. Situaţia dramatică a părinţilor care sunt forţaţi de legi seculare să îşi educe copiii fără a ţine seama de morala creştină, dezbaterile publice asupra inutilităţii religiei şi a "efectelor sale nocive" sunt din ce în ce mai frecvente în spaţiul "modern" european.

Răutatea şi ura faţă de semenii care îşi trăiesc paşnic sentimentele religioase într-o societate liberă şi democratică sunt efectul unor politici constante şi concertate de îndepărtare a omului faţă de Creatorul său. Nimeni nu

mai spune explicit că urmăreşte implementarea materialismului sau raţionalismlui, căci o astfel de abordare ar fi contraproductivă în plan electoral. Modul în care se acţionează astăzi este mult mai perfid, măsurile antireligioase fiind prezentate ca favorabile cultelor, prin facilitarea obţinerii unor fonduri sau prin garantarea libertăţii religioase - când de fapt este încurajat traseismul religios sau, mai rău, libertatea de a te declara ateu. Discursurile publice pretind că sunt interesate de corupţia, imoralitatea din sânul bisericii, expunând la nesfârşit aceleaşi exemple "relevante", de natură a chestiona întreaga construcţie eclesiastică.

Rezultatele" nu au întârziat să apară. Cele mai recente sunt parcă şi cele mai dramatice. Tragedia din Egipt, de la Alexandria, în care 21 de creştini care participau la Sfânta Liturghie de Crăciun au fost ucişi, a şocat întreaga lume. Modalitatea brutală în care aşa-numiţii "poliţişti" turci, din zona ocupată din nordul Ciprului, au oprit slujbele religioase de Crăciun ne fac să ne gândim dacă protecţia unor legi europene, într-o ţară membră a Uniunii Europene, poate să înlăture fanatismul unor oameni care nu au nimic sfânt, dar care fac des apel la sfinţenie.

Desigur, frecvenţa şi amploarea prezentării tragediilor cu resort anticreştin în mass-media nu se ridică la nivelul subiectelor politice sau măcar la "respectul" acordat cazurilor scandaloase care ţin capul de afiş zile la rând. Uciderea unor creştini pentru că sunt creştini a trecut neobservată, fiind ecranată de ştirea, dramatică, dar particulară, a uciderii a trei persoane din aceeaşi familie. Indiferenţa noastră de azi ne-ar putea costa mâine, când discriminarea, represiunea sau chiar martiriul ne-ar afecta pe noi, pe fraţii noştri sau pe copiii noştri.