Axis Mundi de pe Platoul de Aur al Iașilor

I s-a spus, cu o metaforă ivită din emoția privitorului cel încântat de ceea ce le era dat ochilor să vază ca întruchipare a frumuseții, a splendorii plămădite în veacuri, Platoul de Aur. Nu-s presărate pe această tipsie sub care se deschide valea Bahluiului, străjuită de colinele cu potcapurile mănăstirești ale Cetă­țuii și Galatei, și de unde se povâr­nește colina de poveste a Copoului, zidiri din aur tocmite, ci din piatră, din beton, din cărămidă și lemn. Sunt multe dintre acestea atât de măiestru modelate că răspândesc străluminarea cea fără de stingere a aurului. Scânteiază din lăuntrul lor duhul nemuritor al geniului creator.

Într-un capăt al Platoului de Aur împărățește majestuoasă alcătuirea cu lucire de crin și croială regească a Palatului Culturii, Palat Administrativ la origini, capodoperă a goticului flamboiant, edificiu emblematic nu doar al Iașilor, ci și al țării, piesă de patrimoniu universal. Arhitectura își arată în acești semeți și grațioși muri sublimitatea ce-o poate isca o minte înaripată de arhitect, pre numele său Berindei, prin dansul inspirat și fără de cusur al formelor, prin cutezanța liniilor și bogăția dezlăn­țuită a ornamenticii și mai cu seamă prin căutarea neostenită a absolutului. În vecinătate tronează corabia zveltă, cu mantia ei princiară, Biserica ștefaniană a Sfântului Nicolae, cândva Catedrală Mitropolitană. Puțin mai încolo se înfățișează smerită, aidoma unui chivot pe o masă de altar, casa din piatră intrată în conștiința cetății drept Casa Dosoftei. O veghează din apropiere statuia meșterului Iftimie Bârleanu, cea a Cuviosului și Înțeleptului Mitropolit, făuritor de Psaltire și de vers cum nu se mai slovenise prin Moldova. Mergând spre Piața Unirii, palimpsestic loc al făptuirilor întru durarea așezământului nostru statal modern, se distinge solemnă și parcă mereu scăldată în lumină Școala Asachi, din grădina căreia ni se adresează din jilțul așezat pe un impunător soclu însuși marele spirit al Moldovei primei jumătăți a veacului al XIX-lea. Alături stră­lucește ca un odor Biserica „Trei Ierarhi”, cu superba sa broderie din piatră, sanctuar al marilor figuri naționale, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. O flanchează cu distincție nobiliară Școala Vasiliană, cu a sa magnifică Sală Gotică. În vecinătate atrag atenția siluetele impunătoarea ale vechii și noii Catedrale Romano-Catolice. Mai sus, pe dreap­ta, înspre Piața Unirii, se remarcă Palatul Roznovanu, Primăria Iașilor, reședință boierească și chiar regală în anii Primului Război, când Iașii au fost capitala țării. Dincolo, în capătul unei minunate esplanade, populată cu busturi ale unor figuri ilustre ale lumii artistice, se proiectează una dintre cele mai strălucitoare plăsmuiri artistice, nestemat al acestei arte, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”.

 Față-n față, peste Ulița cea Mare de odinioară, te întâmpină Agora sfântă din inima cetății celeste a Iașilor, Ansamblul Mitropolitan, având în miez Catedrala, cea care încununează așezarea cu măreția sa de templu al sacralității. Jur împrejurul acestei mărețe zidiri, cu tăietura neoclasică de edificiu monumental, se rânduiesc într-o dispunere concentrică și pe deplin armonioasă construcții ce o anturează ca un alai și-i statuează condiția de Axis Mundi. Toate aceste construcții reprezintă părțile unui ansamblu unic al Magnificienței, fiecare cu expresia sa particulară, dar împreunându-se printr-o mișcare ca de baghetă magică într-un tot unitar, într-un corpus comun. Piesele acestui întreg nu au apărut dintr-odată, ci rând pe rând, prin strădanii sacrificiale. Reprezintă momente ale creșterii, cu inevitabile replieri, urmate însă mereu de un avânt suitor.

Ansamblul Mitropolitan în toată cuprinderea sa a dobândit un minunat chip prin programul de restaurare de o amploare nemaiîntâlnită desfășurat vreme de decenii după 1990. Agora sfântă din inima cetății celeste este mai mult ca oricând un topos esențial, acel Axis Mundi, cum i s-a mai spus. Pășești dincolo de monumentala împrejmuire a Ansamblului Mitropolitan, cu artă refăcut, și intri pe un tărâm unde sfințenia și frumusețea se logodesc ca în grădinile paradisiace. Lumea cea luminată intră ceas de ceas și iese oră de oră din agora cea sfântă. Oameni poposind cu smerenie aici se împărtășesc din darurile dumnezeiești, cărora toposul acesta sacru le este generos sălaș.