Banalizarea şocului

Substantivul neologic şoc are, în limba română, o istorie destul de scurtă, dar plină de învăţăminte. Pentru un prim sens, preluat şi acesta din franceză, "ciocnire, izbire bruscă şi violentă între două corpuri", o primă atestare în limba română, dintr-un manual de mecanică, datează abia din 1949 şi tot apariţii noi sunt şi sintagmele şoc termic, respectiv determinarea de şoc, pe lângă un substantiv ca unitate (militară), denumind o formaţie ce are de îndeplinit o misiune importantă sau/şi dificilă.

Desigur, între timp a mai apărut şi şocul electric, în legătură cu electrocutarea, concept ce nu trebuie neglijat în legătură cu observaţia pe care am făcut-o în titlu; dacă, însă, şocul electric este folosit şi la reanimare, ciudăţenia este că s-a ajuns ca utilizatorii internetului să poată vinde şi cumpăra "şoc electric la preţuri accesibile" (sub formă de breloc, pix, zgardă şi altele!; magazin-non-stop.ro).

O a doua poziţie ocupată de termenul şoc în dicţionare se referă la fiziologie şi, însoţit de anumite determinante, numeşte tulburări grave ale organismului, stări patologice caracterizate prin dezechilibru fizic şi psihic, provocate de traumatisme, operaţii chirurgicale, hemoragii, infecţii etc. Chiar cu acest statut, prezenţa şocului la bolnavi pare a fi o viziune de evaluare mai nouă, după ce s-a instituit şi examenul psihologic; în orice caz, într-un foarte cuprinzător repertoriu de nume de boli, tratamente şi medicamente destinat medicilor, dar şi unui public larg, intitulat Doctorul de casă sau Dicţionarul sănătăţii (ediţia a doua, 1929, 804 p. format mare), publicat de medicii Vasile Bianu şi Ioan Glăvan, lipseşte o referinţă directă la o asemenea stare maladivă (descrisă în termeni generali).

Mai mult, deşi dicţionarele înregistrează verbul (a) şoca (cu sensul, destul de neutru, "a impresiona în mod neplăcut"), în 1978, când a fost publicat volumul din dicţionarul Academiei cuprinzând cuvintele din limba română care încep cu sunetul (litera) ş, redactorii nu au găsit şi nu au putut da ca citate enunţuri în care să fie prezente adjectivele şocat şi şocant! De fapt, nici în terminologia medicală, nici în discursul public, nu funcţiona o asemenea viziune de referire la boli şi bolnavi; câştigul (!) a intervenit recent, mai ales sub influenţa limbii engleze. Bineînţeles, primul domeniu de receptare, cel perfect justificat, a fost cel medical, terminologia acestuia înregistrând diferite specii de şoc: anafilactic, anestezic, obstetrical, operatoriu, traumatic, vaccinal şi altele.

Numai că, aşa cum se întâmplă frecvent, în rol de diagnosticieni sociali şi vrăjiţi de scurtimea de… glonţ a cuvântului, jurnaliştii au făcut din şoc un termen polisemantic bun la toate, centrul de interes devenind stările de suprasolicitare nervoasă, de bănuit în orice împrejurare ieşită din comun. Deci, avem în vedere şocul nervos, care poate fi doar emotiv, ba chiar afectiv, dar cât de lesne este să te referi, pur şi simplu, la şoc, fie ce-o fi: cercetătorii din Africa de Sud au descoperit un vierme la mai mult de 1 km adâncime sub pământ şi, ni se declară, au rămas şocaţi! (stirileprotv.ro); "Dinamovistul Bakaj a rămas şocat după Argentina - Albania 4-0!" (prosport.ro; oare era de aşteptat victoria Albaniei?). Un pugilist, Leonard Doroftei, a venit la Bucureşti cu o maşină nouă, performantă, ca să uimească lumea; când colo, "Moşul a rămas şocat de traficul din Capitală!". Adică, de fapt, Doroftei "se uită scârbit la zarva din Bucureşti şi se gândeşte cu nostalgie la traficul liniştit din Ploieşti"! (cancan.ro).

Găsim şi modelul direct al limbii engleze, pentru un alt adjectiv amintit: un video şocant derivă de la orice "Shocking (New) Video", eventual de la vreun "Funny and Shocking Video"; şi, într-adevăr, sunt şocante "filmuleţele" cu masacre, cu execuţii publice, eventual cu accidente ("spectaculoase").

Şi, iată cum, ceea ce înainte putea fi numit uimitor, surprinzător, zguduitor, dar şi respingător, scandalos, revoltător etc., a devenit, pur şi simplu, schocking…, pardon, şocant şi basta!