Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Bătălia pentru cruce
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis în ziua de 18 martie sentinţa favorabilă expunerii crucifixului în şcolile italiene, cu 15 voturi favorabile şi două împotrivă. Este şi o victorie a României care, alături de alte ţări, a sprijinit demersul Italiei.
"Dacă este adevărat că crucifixul este înainte de toate un simbol religios, nu există în acest caz elemente care să ateste eventuala influenţă pe care expunerea unui simbol de această natură pe pereţii sălilor de şcoală ar putea să o aibă asupra elevilor." Aceasta este concluzia la care au ajuns judecătorii Marii Camere a Curţii Drepturilor Omului de la Strasbourg. Ca atare, expunerea crucifixului nu poate fi reţinută ca o îndoctrinare din partea statului, ci expresie a identităţii culturale şi religioase a ţărilor de tradiţie creştină. Decizia are efecte în cele 47 de ţări din Consiliul Europei, iar europenii care vor crucifixe în şcoli au libertatea să ceară guvernelor recunoaşterea acestui drept. Prin această decizie se încheie o luptă în spaţiul juridic începută în anul 2006. Cazul a fost adus în atenţia opiniei publice, după ce o finlandeză care locuieşte în Italia, Soile Lautsi, s-a plâns de prezenţa crucifixelor în sălile de clasă unde învăţau copiii ei. Argumentul ei a fost că simbolurile religioase afişate într-o şcoală publică reprezintă o încălcare a separaţiei dintre Biserică şi Stat şi a dreptului la o educaţie conformă cu convingerile părinţilor care nu cred. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-o primă fază, a dat câştig de cauză femeii. La 3 noiembrie 2009, CEDO a admis în unanimitate că prezenţa crucifixelor în sălile de clasă reprezintă o violare din partea Italiei, a normelor asupra libertăţii de gândire, convingere şi religie. Ca atare, a decis interzicerea expunerii crucifixelor în şcolile publice, considerând că prin acestea este afectat dreptul părinţilor de a-şi educa propriii copii în acord cu propriile principii şi valori. Statul italian era obligat să elimine crucifixele din şcolile publice şi să plătească 5.000 de euro reclamantei pentru daune morale. Guvernul italian a făcut recurs la Marea Cameră a Curţii. Problema a fost discutată la Strasbourg la 30 iunie 2010 şi acum a venit pronunţarea judecătorilor europeni, reţinând sentinţa din anul 2009 ca lezând libertatea religioasă individuală şi colectivă aşa cum este recunoscută de statul italian. Peste 20 de ţări au luat poziţie în mod public în favoarea prezenţei publice a crucifixului, răspunzând astfel apelului făcut de Franco Frattini, ministrul de externe italian. Curtea a studiat, în afară de poziţia Italiei, pe cea a celor zece guverne care s-au prezentat ca "terţă parte", "amicus curiae", în sprijinul Italiei: Armenia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania, Malta, Monaco, San Marino, România şi Federaţia Rusă şi a altor 11 ţări care au făcut declaraţii publice, prin intermediul guvernului sau al parlamentului sau al unui ministru, în sprijinul Italiei: Albania, Austria, Croaţia, Macedonia, Moldova, Polonia, Serbia, Slovacia, Ucraina, Ungaria, Norvegia. Decizia Curţii este deosebit de importantă. În primul rând, pentru că aduce clarificare asupra faptului că un crucifix pe pereţii sălilor de şcoală nu este impunere făcută conştiinţelor. În al doilea rând, pentru că stabileşte un principiu care trebuie respectat în raporturile dintre state şi instituţiile europene: este la latitudinea statelor de a valoriza tradiţii, sensibilităţi şi atitudini proprii, rămânând în cadrul respectării drepturilor şi libertăţilor tutelate de Convenţia despre drepturile omului. Tradiţiile, identităţile şi valorile nu sunt o ameninţare, ci o resursă pentru Europa. Hotărârea este importantă şi pentru România în contextul luptei unora care, în numele apărării drepturilor omului, doresc să scoată icoanele sau ora de religie din şcoli. Alături de multe instituţii şi Biserici, decizia Curţii a fost primită cu satisfacţie şi de Sfântul Scaun. "Noua sentinţă a Marii Camere este bine-venită şi pentru că aceasta contribuie efectiv la a restabili încrederea în Curtea Europeană a Drepturilor Omului din partea unei mai mari părţi a europenilor, convinşi şi conştienţi de rolul determinant al valorilor creştine în propria lor istorie, dar şi în construcţia unitară europeană şi în cultura sa de drept şi de libertate", a declarat pr. Federico Lombardi, directorului Sălii de presă a Sfântului Scaun. Mons. Aldo Giordano, observator permanent al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, concluzionează întreaga luptă pentru cruce: "Este paradoxal a vedea în prezenţa crucifixului, care reprezintă o viaţă dăruită până la moarte pentru omenire, încălcare a drepturilor omului, îndoctrinare, prozelitism sau constrângere de a acţiona împotriva conştiinţei sau împotriva propriului crez".