Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Belgia: Impresii de călătorie

Belgia: Impresii de călătorie

Un articol de: Cornel Cadar - 21 Noi, 2008

Pentru o mai bună cunoaştere a instituţiilor europene şi a activităţilor desfăşurate, în contextul anului multilingvismului şi al interculturalităţii, un grup de 13 reprezentanţi ai mass-media din Iaşi au vizitat, în perioada 12-14 noiembrie, instituţiile europene de la Bruxelles. Vizita a fost facilitată de grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţiilor Europeni (PPE-DE) din Parlamentul European, prin deputatul european Dumitru Oprea.

Au fost întâlniri şi discuţii cu câţiva europarlamentari, vizite la Parlamentul European şi în oraşele Bruxelles şi Bruges.

În Bruxelles, capitala Belgiei, îşi au sediul permanent atât Uniunea Europeană, cât şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Din anul 1958, oraşul a devenit capitala Uniunii Europene. UE este prezentă prin Comisia Europeană, Consiliul UE şi prin Parlamentul European, care îşi desfăşoară aici trei sferturi dintre activităţile sale. Sunt peste patru mii de persoane care lucrează în aceste instituţii. E un oraş în sine, cu toate serviciile. Vizitatorii îşi pot face o imagine asupra funcţionării şi rolului Parlamentului. Clădiri mari, întinse pe suprafeţe imense. Mastodonţi, în care sunt instituţii ultrabirocratice.

Desigur, întrebarea de care nu poţi să scapi după ce vizitezi toate acestea e legată de locul spiritualului în tot ce se întâmplă acolo. La final, am aflat că există o cămăruţă lângă bucătărie care ţine loc de capelă, însă nu e prea vizitată. E o imagine a unei lumi care se organizează tot mai mult pe orizontală, încercând să se descurce singură, gândindu-se tot mai puţin la dimensiunea verticală.

Bruxellesul e un amestec dintre nou şi vechi. În el se regăsesc biserici şi palate, grădini, pieţe imense, bulevarde mari şi străzi înguste, statui, muzee şi cafenele.

Aici te impresionează bisericile imense, gotice. Cu vârful săgeată spre cer, te invită să-ţi înalţi fiinţa şi gândurile spre înălţimi. Catedrala „Sfinţii Mihai şi Gudura” are aproape opt sute de ani. Ca să ajungi la intrare trebuie să depui efort, să urci multe trepte, întocmai cum, pentru a te apropia de Dumnezeu, trebuie să te străduieşti să scapi de omul vechi, să depăşeşti obstacolele şi să-ţi curăţeşti fiinţa întreagă. În catedrală impresionează vitraliile şi amvonul bogat sculptat cu scena alungării lui Adam şi a Evrei din grădina paradisului.

Grand Place (Piaţa Mare) este una dintre cele mai frumoase din lume. De aici pornesc în toate direcţiile străzi înguste, pietruite. Faţadele clădirilor (casele breslelor şi Primăria) vechi sunt împodobite cu statui aurite de sfinţi sau eroi. Casa Regelui este o clădire cu multe turnuleţe şi colonade, cu detalii fine şi ornamente bogate. Deşi se numeşte Casa Regelui, aici nu a stat nici un rege, ci a slujit ca închisoare, iar astăzi adăposteşte Muzeul oraşului. Reşedinţa oficială a familiei regale este Palatul Regal din apropiere care poate fi vizitat.

De la Bruxelles, cu trenul, într-o oră, am ajuns în Bruges, un oraş al Flandrei, în nord-vestul Belgiei. Oraşul are 117.000 de locuitori, majoritatea catolici. Pentru a-l vedea pe îndelete îţi trebuie câteva zile. Noi l-am vizitat la pas grăbit în câteva ore. Ieşirea din gară ne-a întâmpinat cu o mare parcare de biciclete. La pas, am putut admira minunea arhitecturii medievale. Bruges îşi deapănă povestea prin clădirile şi canalele pe care le are. Străduţele înguste pietruite, clădirile vechi şi frumos aliniate, vechile poduri, mulţimea de sălcii oglindite în apă, bisericile gotice maiestuoase, magazinele şi muzeele îţi încântă privirea. Canalele cu apă care străbat oraşul vechi i-au dat numele de Mica Veneţie a Belgiei sau Veneţia Nordului.

Populaţia Belgiei era estimată, în anul 2007, la 10.445.852 de locuitori, aproape 10% trăind în capitală (970.000 de locuitori, incluzând şi suburbiile). Ca religii, 87,9% din populaţie sunt romano-catolici (împărţiţi în nouă dieceze), 2,5% musulmani, 1% protestanţi, iar 8,6% sunt de alte religii.

Pentru români, pentru cele 5.000 de familii ortodoxe, sunt cinci parohii ortodoxe (Gent-Aalst, Liege, Anvers şi două în Bruxelles). Ele ţin de Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală şi Meridională, cu sediul la Paris.

Se vorbeşte tot mai mult, în Belgia, despre o practică religioasă în declin, atât în ceea ce priveşte frecvenţa la Liturghia duminicală, cât şi la tainele Botezului şi a Căsătoriei. Există o criză de vocaţii la preoţie şi la viaţa de mănăstire.

Papa Ioan Paul al II-lea spunea în anul 2003 că societatea belgiană „favorizează în mod voluntar un relativism generalizat”, care ar putea duce cu gândul la faptul că societatea „a întors spatele rădăcinilor sale creştine”.

Într-adevăr, Belgia este a doua ţară după Spania, respectiv după Olanda, care a legiferat „căsătoriile” homosexuale şi eutanasia. O statistică din anul 2007 arăta un procent mare la divorţuri.

Pentru a contracara toate acestea, Biserica din Belgia şi-a făcut un program în a promova formarea teologică, spirituală şi morală a credincioşilor, începând cu cei tineri. În acest sens, lucrează la răspândirea Sfintei Scripturi în familii şi la promovarea adoraţiei în parohii.

Printre lucrurile pozitive, este de admirat faptul că fostul rege, Baudouin I, a preferat, pentru ziua de 4 aprilie 1990, să renunţe la tron decât să aprobe legea avortului promovată de Parlament. El scria în jurnalul său: „Am rămas singur, cu conştiinţa mea şi cu Dumnezeu”.

Sora Emmanuelle, cunoscută ca a doua Maica Tereza, lucrând în favoarea celor mai dezavantajaţi din suburbiile capitalei Egiptului, Cairo, este din Bruxelles.

Belgian este şi pr. Damian Leprosul, beatificat în anul 1994. El s-a dedicat bolnavilor de lepră de pe Insulele Molokai şi a murit, contactând boala, în anul 1889.