Bicentenarul Parohiei Siret

Siret este numele oraşului din nordul Bucovinei, lângă frontiera cu Ucraina, la 42 km nord de Suceava. Localitatea este cunoscută ca având o veche istorie, fiind a doua capitală a Moldovei, după Baia. Duminica trecută (13 noiembrie), Parohia romano-catolică "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" a sărbătorit două sute de ani de la înfiinţare (1811-2011).

Evenimentul a constituit pentru cei prezenţi la sărbătoare (catolici, ortodocşi, greco-catolici) o ocazie de a rememora istoria acelor locuri.

Într-o cronică este amintită la 12 februarie 1326 o mănăstire a călugărilor franciscani, situată la poalele dealului Horaţiul Înalt, pe malul stâng al Pârâului Târgului. În biserica mănăstirii, în anul 1340 au fost înmormântaţi doi martiri din aceste părţi: Balsius şi Marcu, ucişi de tătari. La 12 februarie 1378 au fost înmormântaţi alţi doi martiri: călugării Luca şi Valentin, omorâţi de barbarii care "se închinau la arbori".

La 9 martie 1371, pe timpul lui Laţcu-Vodă (1365-1375), a fost înfiinţată o episcopie catolică, a cărei existenţă se poate urmări până în anul 1434.

Margareta Muşata ('1393), bunica lui Alexandru cel Bun, a favorizat venirea călugărilor dominicani, care s-au aşezat în partea de răsărit a colinei pe care se află biserica catolică. În apropiere a apărut un izvor miraculos care a devenit un loc de pelerinaj. La baza colinei, ei au construit o biserică, sediul episcopiei, cu hramul "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" (menţionată de cel mai vechi document intern moldovenesc la 1 mai 1384). Dărâmată de Bogdan cel Orb, a fost reconstruită de credincioşii ortodocşi, cu acelaşi patron şi pe acelaşi loc.

Prima comunitate catolică din Siret a dăinuit până în anul 1573, când mănăstirile catolice au fost distruse, iar catolicii alungaţi din ordinul lui Ion Vodă cel Cumplit (1572-1574).

Arhiepiscopul Marco Bandini a vizitat comunităţile catolice din Moldova în anii 1646-1647. În relatarea pe care a scris-o, cunoscută sub numele de "Codex Bandini", spune că la Siret nu mai era nici un catolic, bisericile şi mănăstirile erau în ruină, iar bunurile risipite. El vorbeşte despre faima izvorului miraculos, care mai curgea pe vremea lui şi despre bolnavii care s-au vindecat odinioară. O parte dintre catolici, relatează misionarul, au îmbrăţişat ortodoxia, iar alţii "s-au retras la Cotnari sau Baia, unde urmaşii lor dăinuie şi azi".

Existenţa celei de-a doua comunităţi catolice începe după anul 1775. Mai întâi se înfiinţează un capelanat pentru militarii austrieci aşezaţi aici, având o capelă din lemn pe locul unde este astăzi casa parohială. În anul 1786, capelanatul militar este transformat în capelanat civil.

Francisc I (1792-1835), la cererea credincioşilor, a înfiinţat, la 11 noiembrie 1811, câteva parohii, printre care şi cea din Siret. Parohia număra atunci 1.478 de credincioşi, care locuiau în oraş (două treimi) şi în 26 de sate din împrejurimi (o treime).

La început parohia era germană. În anul 1893 s-au aşezat aici mulţi polonezi. După plecarea germanilor în anul 1940, au rămas doar polonezii, apoi parohia a devenit mixtă, formată din polonezi, germani, români şi ucraineni. În cei două sute de ani a fost păstorită de 10 capelani şi 41 de parohi.

Actuala biserică a fost construită din piatră şi cărămidă între anii 1816 şi 1824, cu hramul "Naşterea Sfintei Fecioare Maria", fiind sfinţită la 8 septembrie 1826. Are formă de navă, în stil roman, 33 m lungime, 12,5 m lăţime şi 35 m înălţimea turnului.

Bicentenarul parohiei a fost sărbătorit duminică, 13 noiembrie. Lansarea unei cărţii despre istoria comunităţii (autor: profesorul Franz Pieszczoch) şi un concert de muzică simfonică, susţinut de membri ai Colegiului de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava, au făcut parte din iniţiativele promovate de parohul Iosif Irinel Iosub. La Liturghia oficiată de episcopul Aurel Percă au participat preoţi care au slujit în Siret, preoţi vecini, autorităţi civile şi credincioşi din localitate. Înainte de Liturghie, episcopul a dezvelit şi a sfinţit monumentul ridicat în faţa bisericii, în cinstea Maicii Domnului, şi a dezvelit o placă de marmură dedicată aniversării.

Amintindu-şi de istoria lor, cei prezenţi au meditat îndelung la cuvintele din Scrisoarea către Evrei (13, 7-8): "Amintiţi-vă de conducătorii voştri, care v-au învăţat cuvântul lui Dumnezeu şi, meditând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor. Isus Cristos, cel de ieri şi de astăzi, este acelaşi în vecii vecilor".