Bicicleta trebuie reparată

Ceea ce contează uneori nu este sensul vieţii în general, ci mai degrabă sensul specific al vieţii omului la un anumit moment dat. A formula întrebarea despre sensul vieţii în termeni generali s-ar asemăna cu următoarea întrebare pusă unui campion de şah? „Maestre, spuneţi-mi care este cea mai bună mutare de şah?“ Ruptă de situaţia concretă de joc şi de personalitatea adversarului, o astfel de mutare - cea mai bună, sau măcar bună în sine însuşi, nu există. Adevăratul sens al vieţii trebuie descoperit mai degrabă în celălalt, fie el Dumnezeu sau om, decât în omul însuşi, ca şi cum el ar fi un sistem închis. A fi om indică întotdeauna spre ceva sau cineva diferit de sine însuşi, fie că e vorba despre un rost ce trebuie împlinit, fie despre o persoană pe care trebuie să o cunoască. Cu cât omul se uită mai mult pe sine însuşi, dăruindu-se unei cauze pe care o slujeşte sau unei persoane pe care o iubeşte, cu atât este mai om şi cu atât se actualizează mai mult pe sine. Iar aceasta poate însemna chiar învierea lui.

Intrând la vizita de dimineaţă prin saloane, medicul ieşi dând dezamăgit din cap. Unul dintre pacienţii săi nu prezenta semne de însănătoşire. De zece zile deja, bătrânul nu mai răspundea la tratament. Zăcea pe pat şi părea că nu mai voia să lupte pentru a trăi, era obosit şi resemnat.

În ziua următoare, medicul care-l vizita clătină din nou din cap la final, dar de data aceasta cuprins de mirare: valorile analizelor bătrânului reveniseră la normal. Pacientul stătea rezemat de perne, iar culoarea îi revenise în obraji.

„Ce s-a întâmplat cu dumneavoastră, întrebă doctorul? Doar ieri mă temeam pentru viaţa dumneavoastră, iar acum totul funcţionează bine. Ce s-a petrecut?“

Bătrânelul zâmbi. Dădu lung din cap şi spuse: „Aveţi dreptate. Ieri s-a petrecut ceva. A venit să mă vadă nepoţelul meu şi mi-a spus: «Bunicule, trebuie să te întorci repede acasă: bicicleta mea s-a stricat!»“