Bilanţ ecumenic

Astăzi se încheie Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care a început la 18 ianuarie. Ne întrebăm, la finalul acestei săptămâni, care sunt concluziile? Ce au adus întâlnirile ecumenice?

În primul rând, trebuie subliniat faptul că aceste zile au atras atenţia asupra rugăciunii.

Seară de seară, creştinii din diferite Biserici s-au adunat pentru a se ruga. Au fost în comuniune toţi cei care, în aceste zile, prin rugăciune, au căutat unitatea: ortodocşi, catolici, anglicani şi protestanţi.

Rugăciunea e respiraţia sufletului

Rugăciunea a fost tema acestor zile, prin textul propus spre meditaţie, luat din Scrisoarea Întâi către Tesaloniceni (5, 17): „Rugaţi-vă fără încetare“.

Apostolul neamurilor, în cea mai veche scrisoare pe care o scrie, îndemna comunitatea din Tesalonic să trăiască unitatea, să pună în practică ceea ce era de la început. În ciuda tăriei în faţa încercării persecuţiei, a bucuriei, credinţei, speranţei şi carităţii care nu încetau să crească, sămânţa dezbinării se află în Biserica din Tesalonic. Apostolul vrea să edifice această comunitate în unitate. Acest lucru îl face să pronunţe îndemnurile care sunt în 1 Tes 5, 13-18, printre care se află şi acela ales ca temă a săptămânii de rugăciune din acest an: „Rugaţi-vă fără încetare“.

Desigur, îndemnul e valabil şi pentru creştinii divizaţi de azi. Este nevoie de rugăciune pentru a face paşi spre unitate.

Participanţii la săptămâna de rugăciune din acest an au avut ocazia să se gândească şi să mediteze la importanţa rugăciunii în viaţa comunităţii şi a fiecărui membru. Ei au implorat împreună de la Domnul darul deplinei comuniuni, s-au rugat pentru depăşirea oricărei divizări între creştini, răspunzând în felul acesta dorinţei lui Cristos: „Ca toţi să fie una“. Au realizat mai mult că rugăciunea e respiraţia sufletului şi sufletul ecumenismului.

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a însemnat sărbătoare

În al doilea rând, anul acesta Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a însemnat sărbătoare. S-au împlinit o sută de ani de când această iniţiativă există. Asta nu înseamnă că înainte de anul 1908 creştinii nu s-au rugat pentru unitate. Desigur, au făcut-o, şi textele rugăciunilor şi Liturghiilor din fiecare tradiţie dau mărturie că dorinţa creştinilor de a fi una a existat mereu. Însă acum o sută de ani a început această formă organizată de rugăciune împreună.

Perioada 18-25 ianuarie a însemnat amintire a ceea ce a fost bun în ultimii o sută de ani. Pornită din iniţiativa unui slujitor anglican, Paul Wattson, ca Octavă de Rugăciune pentru Unitatea Bisericilor, ideea a crescut şi s-a răspândit tot mai mult. În anul 1935, Paul Couturier, un preot catolic din Lyon, a schimbat denumirea, vorbind de unitatea creştinilor şi nu neapărat a Bisericilor. În anul 1968, creştinii au adoptat un text unic de rugăciune, după ce, în anul 1964, papa Paul al VI-lea şi patriarhul Atenagora I de Constantinopol s-au rugat împreună, la Ierusalim.

Comuniune pentru a depăşi conflictele din trecut

În al treilea rând, aceste zile au constituit o ocazie pentru întâlnire şi cunoaştere. În acest an, momentele de întâlnire în rugăciune s-au înmulţit. În România au avut loc întâlniri de rugăciune între ortodocşi, catolici şi protestanţi la Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Oradea, Cluj, Piatra Neamţ, Bacău, Roman, Huşi, Oneşti etc.

La Iaşi, în catedrala romano-catolică sau în catedrala mitropolitană au participat şi au ţinut cuvânte de învăţătură PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi locţiitor de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi PS Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi.

„Nu dorim să creăm confuzie, ci comuniune, pentru a depăşi conflictele din trecut“, a explicat PF Patriarh Daniel. „Să intensificăm rugăciunea pentru unitate nu numai o săptămână, ci în fiecare zi, şi mai ales atunci când în societate aducem mărturie pentru Hristos“.

„Ne simţim ca fraţi…, stând în faţa lui Dumnezeu, Părintele nostru, al tuturor, Pantocrator, avându-l pe Isus, Fiul său, alături de noi, care ne oferă şi nouă Spiritul său şi simţim deasupra şi în jurul nostru mulţimea sfinţilor din diferite epoci şi din diferite condiţii de viaţă, mai ales simţim aripile iubitoare ale Mamei noastre cereşti, numită pe drept, astăzi, Maica unităţii“, a afirmat PS Petru Gherghel.

În seara aceasta (25 ianuarie), Benedict al XVI-lea va încheia solemn Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor în bazilica „San Paolo fuori le mura“ din Roma.

La rugăciunea „Angelus“ de duminică, 20 ianuarie, papa a concluzionat: „Rugăciunea, convertirea inimii, întărirea legăturilor de comuniune formează esenţa acestei mişcări spirituale (…). Nu trebuie niciodată să încetăm să ne rugăm pentru unitatea creştinilor! Când Isus, în timpul ultimei Cine, s-a rugat pentru ca ai săi «să fie una», avea în minte un scop precis: «pentru ca lumea să creadă». Misiunea evanghelizatoare a Bi-sericii trece deci pe drumul ecumenic, drumul unităţii de credinţă, al mărturiei evanghelice şi al adevăratei fraternităţi“.

O săptămână în care creştinii au fost chemaţi să-şi îndrepte privirea spre Cristos

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a însemnat rugăciune, sărbătoare, cunoaşterea mai bine a punctelor comune, a bogăţiilor spirituale pe care le avem împreună. A însemnat apreciere a valorilor din celelalte Biserici şi îmbogăţire prin cântare şi meditaţie. O săptămână în care creştinii au fost chemaţi să-şi îndrepte privirea spre Cristos.

Au fost şi vor mai fi şi dintre aceia care sunt sceptici cu privire la ecumenism. Unii care au criticat şi nu văd cu ochi buni gestul de apropiere unii de alţii. Pentru ei, rugăciunile împreună duc la relativism, la indiferenţă faţă de propria credinţă sau, interpretând greşit şi răstălmăcind tradiţia Bisericii, văd în aceste zile creşterea şi dezvoltarea ereziei, păcat şi îndepărtare de adevăr.

Să găseşti în dorinţa creştinilor de a se ruga, de a citi şi de a medita împreună textele din Scriptură, de a se cunoaşte mai mult şi de a se apropia unii de alţii motive de revoltă şi de cârtire nu e un semn de maturitate, ci mai degrabă este un semn că trebuie verificată credinţa în Acela care s-a rugat „ca toţi să fie una“ şi a spus că Tatăl din ceruri face să cadă ploaia peste toţi.