Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Binefacerea şi recunoştinţa

Binefacerea şi recunoştinţa

Data: 20 Iul, 2014

Când faci un bine şi aştepţi recunoştinţă, spun Părinţii Bisericii, repede vei fi dezamăgit şi îţi vei pierde liniştea, fiindcă oamenii, de obicei, sunt nerecunoscători. Când faci un bine să te aştepţi la rău din partea celui căruia i l-ai făcut. Când te vei confrunta cu nemulţumirea unui om căruia i-ai făcut bine, nu te vei mai tulbura, pentru că vei fi pregătit. Iar dacă vei avea parte de recunoştinţă, bucuria ta va fi mare, întrucât altceva ai aşteptat şi altceva ai găsit. Istorioara de astăzi ne vorbeşte tocmai despre aceste două virtuţi, binefacerea şi recunoştinţa.

Se spune că odată, un om a fost primit în rai. Acolo a fost întâmpinat de îngeri care l-au dus la Hristos ca El să-i facă cunoştinţă cu virtuţile care înfrumuseţează pe cei care ajung în paradis. Între ele virtuţile se cunoşteau foarte bine, înfrânarea se ştia cu îndelunga răbdare, nădejdea cu smerenia, toate erau de mână ca nişte bune prietene.

Doar două virtuţi stăteau deoparte, stinghere. Erau binefacerea şi recunoştinţa. Când Hristos s-a apropiat de ele, le-a întrebat: „Cine sunteţi?“ „Eu sunt binefacerea“. „Iar eu recunoştinţa.“ „Şi nu vă cunoaşteţi?“, a continuat Domnul. „Nu, nu chiar aşa de bine. Nu ne-am întâlnit decât arareori pe pământ.“ (Prelucrare de Augustin Păunoiu după un fragment din vol. „Anecdote duhovniceşti“, pr. Epifanie Theodoropoulos, Editura Egumeniţa, 2011)