Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Biserică transformată în moschee
Iznik (Niceea, vechiul nume) este un oraş din Turcia (în nord-vestul Anatoliei), cu peste 22.000 de locuitori. El are însemnătate pentru creştini pentru că aici au avut loc două concilii ecumenice. Biserica "Sfânta Sofia", zidită de împăratul Iustinian în secolul al VI-lea, a devenit moschee. Redeschiderea pentru cultul musulman, după o lungă perioadă de restaurare, a avut loc la începutul lunii noiembrie.
Niceea era în apropierea reşedinţei imperiale din Nicomedia. Împăratul Constantin cel Mare a convocat aici Primul Conciliu sau Sinod Ecumenic pentru perioada 20 mai - 25 iulie 325. Au participat 318 episcopi. Unii dintre ei mai purtau semnele persecuţiilor. Sinodul a discutat problemele ridicate de Arie din Alexandria, care susţinea că Isus nu ar fi Fiul lui Dumnezeu născut din veşnicie, ci doar o creatură. Primele opt articole ale simbolului niceo-constantinopolitan au fost adoptate la acest Conciliu. Printre cele 20 de hotărâri, în afară de Crez şi de condamnarea ariansimului, Conciliul a abordat şi problema datei Paştelui (prima duminică cu lună plină, după echinocţiul de primăvară). Sinodul a avut loc la Palatul Senatului care, probabil, se află sub apele lacului Iznik. Împăratul Iustinian I (527-565), în secolul al VI-lea, a construit în mijlocul oraşului Biserica "Sfânta Sofia", după modelul bazilicii cu acelaşi nume din Constantinopol, actualul Istanbul. În această biserică a avut loc, în perioada 27 septembrie - 13 octombrie 787, al şaptelea Conciliu Ecumenic. Au participat 367 de episcopi. Sinodul, convocat la iniţiativa împărătesei regente Irina, a restabilit cinstirea icoanelor la sfârşitul primei crize iconoclaste şi a emis 22 de canoane privind aspecte de ordin administrativ şi disciplinar. În anul 1078, oraşul Niceea a fost cucerit de turcii seleucizi, care i-au schimbat numele în Iznik. A revenit apoi bizantinilor. Între anii 1204 şi 1261, Niceea a fost capitală a Imperiului Bizantin, după care a fost capitală de provincie. Sultanul Orhan Gazi a cucerit oraşul în anul 1331, încorporându-l în Imperiul Otoman. Biserica "Sfânta Sofia" a devenit atunci pentru prima dată loc de cult musulman. I s-a adăugat un minaret şi a fost redenumită, fiind cunoscută ca moscheea "Orhan Gazi". De-a lungul anilor, construcţia a fost afectată de cutremure şi de incendii. Totuşi, unele mozaicuri şi o frescă reprezentându-l pe Cristos au rămas. Se păstrează o pictură aflată în naos (secolul al VIII-lea), cu scena Deisis (Cristos ca împărat, aşezat pe tron, ţinând Evanghelia închisă şi binecuvântând. În dreapta: Maica Domnului, în stânga: Sfântul Ioan Botezătorul, amândoi în picioare, rugându-se), şi podeaua din mozaic de marmură. Biserica a fost distrusă de cutremurul din anul 1065. A fost refăcută la un nivel mai ridicat, cum este astăzi: în plan bazilical, cu o navă centrală, flancată de alte două, cu trei abside care încheie nava şi cu turle. Pereţii au fost împodobiţi cu mozaic din marmură. Atacurile mongole din 1402 au deteriorat biserica, la fel şi un incendiu de la mijlocul secolului al XV-lea. Ea a fost renovată în secolul al XVI-lea de arhitectul Mimar Sinan, fiind decorată în interior cu faianţă de Iznik. În secolul al XVIII-lea, acoperişul s-a prăbuşit, iar biserica nu a mai fost folosită ca moschee. În anul 1919 a izbucnit Războiul de independenţă turc. Biserica, în anul 1920, a suferit din nou daune mari. În anul 1923 a fost transformată în muzeu. Între anii 1935 şi 1953 s-au făcut cercetări arheologice şi s-au scos la iveală mozaicurile de pe podea. Mai apoi s-au pus în evidenţă pereţii prin evacuarea pământului din jurul clădirii. În ziua de 2 noiembrie, cu ocazia Kurban Bayram (sărbătoare a sacrificiului), pentru prima dată din anul 1920, muezinul a chemat la rugăciune credincioşii musulmani din minaretul de lângă biserică recondiţionat anul trecut. Biserica a devenit pentru a doua oară loc de cult musulman, după ce din anul 2007 au avut loc lucrări de restaurare. În interior, frescele reprezentându-i pe Maica Domnului şi pe Apostolii au fost lăsate. Cererile ca biserica să rămână muzeu - subliniază cotidianul "LâOsservatore Romano" - au rămas neascultate.