Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
Blestemul nerodirii
Cuvântul a flămânzit,
Alergând prin cetate,
Învăluit de cerul
Înveșnicit, cu soarele
Asfințind spre tăcerea
Luminii.
Cuvântul a flămânzit
Și a dorit să adulmece
Dulceața smochinei,
Să-i simtă mireasma cu gust
De tămâie.
Cuvântul a flămânzit,
Smochinu-i în cale.
Totdeauna-i acolo,
Ascunzându-și goliciunea
Doar cu frunze.
Cuvântul a flămânzit
Și s-a dus lângă el,
Așezând rost
în rostire:
De-acum înainte,
Rod să nu fie!
Smochinul s-a uscat
într-o clipă,
Clipa usucă,
Veșnicia-i rodire.