Este lesne de observat că învierile rememorate de Evanghelii indică, prin succesiunea lor, o intensitate crescută, un sens din ce în ce mai înalt, o putere care se dezvăluie în relație cu situații tot mai
Blestemul nerodirii
Cuvântul a flămânzit,
Alergând prin cetate,
Învăluit de cerul
Înveșnicit, cu soarele
Asfințind spre tăcerea
Luminii.
Cuvântul a flămânzit
Și a dorit să adulmece
Dulceața smochinei,
Să-i simtă mireasma cu gust
De tămâie.
Cuvântul a flămânzit,
Smochinu-i în cale.
Totdeauna-i acolo,
Ascunzându-și goliciunea
Doar cu frunze.
Cuvântul a flămânzit
Și s-a dus lângă el,
Așezând rost
în rostire:
De-acum înainte,
Rod să nu fie!
Smochinul s-a uscat
într-o clipă,
Clipa usucă,
Veșnicia-i rodire.



.jpg)