Bogăţia îi părăseşte pe cei care o întrebuinţează rău

Vedeţi ieftinătatea lucrurilor omeneşti? Vedeţi vremelnicia stăpânirii şi a bogăţiei pe care întotdeauna o caută puşcăriaşul, şi nu numai acesta, ci şi ucigaşul de om? Căci bogăţia, nu numai că îi părăseşte pe cei care o au, ci îi şi ucide pe aceştia. Atunci când cineva se vindecă de aceasta, mai ales atunci este trădat. Ce-ţi slujeşte bogăţia, care astăzi este la tine şi mâine, la altul? La ce-ţi slujeşte aceasta, pe care niciodată nu poţi s-o stăpâneşti? Vrei să te slujeşti de ea? Doreşti s-o ai în stăpânire? Să nu te înmormântezi cu ea, ci dă-o în mâinile săracilor. Bogăţia este o fiară care, dacă este ţinută, pleacă, iar dacă este alungată, rămâne. Căci s-a spus: „Risipeşte-o, dă-o săracilor, căci dreptatea Lui rămâne în veac“! Fă-o pierdută ca să nu rămână, adică n-o îngropa, ca să nu plece! Unde este bogăţia? Cu plăcere aş căuta-o la cei morţi! Zic acestea nu ca reproş, să nu fie, nici ca să zgândăresc vechile răni, ci ca să vă ridic vouă alte limanuri de scăpare. Când apar soldaţii şi săbiile, când cetatea arde şi coroana nu mai are putere, când porfira este batjocorită, când toate sunt în plină nebunie, unde se află bogăţia? Unde este argintul, lecticile de argint? Unde sunt slugile? Toate au pierit! Unde sunt eunucii? Toţi au dat bir cu fugiţii! Unde sunt prietenii? Toţi şi-au lepădat masca de pe faţă! Unde sunt casnicii? Nu mai este nici unul! Unde sunt averile? A plecat cel care le are pe acestea! Şi banii unde sunt? Au fost îngropaţi! Unde s-au ascuns toţi aceştia?

Ştiu că sunt stânjenitor, împovărător, zicându-vă, întotdeauna, că bogăţia îi părăseşte pe cei care o întrebuinţează rău, dar a venit timpul ca adevărul să se arate din cuvinte. Ce o ţii la tine pe aceasta, când în ispită nu-ţi este de nici un folos? Dacă are putere, s-o arate când eşti la nevoie, iar dacă atunci fuge, cu ce te foloseşti de la ea? Acestea ne mărturisesc faptele. Ce folos aduce? Săbii ascuţite, ameninţarea morţii, tabără dezlănţuită, aşteptarea în mijlocul unei asemenea ameninţări. Toate, aici, şi bogăţia, nicăieri! Unde a fugit laşul? Le-a urzit pe toate acestea, iar, la vreme de nevoie, fuge?

Cu toate că mulţi mă strigă mereu, zicându-mi: „Te-ai legat de cei bogaţi“, le răspund că şi aceia dintotdeauna s-au legat de cei săraci. Eu m-am legat de bogaţi? Nu de bogaţi, ci de cei care folosesc bogăţia în mod rău, căci mereu spun că nu pe bogat îl defaim, ci pe răpitor. Alta este bogatul şi cel înstărit, şi alta lacomul şi hapsânul. Fă distincţie între lucrurile acestea şi nu le confunda pe cele neamestecate. Eşti bogat? Nu te împiedic! Eşti lacom? Te învinovăţesc. Ai ale tale? Desfată-te! Ai luat altele străine? Nu tac! Vrei să mă ucizi cu pietre? Sunt pregătit să-mi vărs sângele meu, doar te voi împiedica de la păcat. Nu-mi pasă de ură, nu mă îngrijesc de război, doar un lucru mă macină: propăşirea celor care mă ascultă. Şi cei bogaţi, şi cei săraci sunt copiii mei. Acest pântece îi împovărează pe amândoi. Aceste strâmtorări i-au născut pe amândoi. Aşadar, dacă te legi de sărac, te condamn, căci nu este săracului această pagubă, cât bogatului. Căci, pe de o parte, săracului nu i se face o mare nedreptate când este lipsit de bani, dar tu, bogatule, eşti vătămat în suflet. Cel care vrea poate să mă taie, să mă ucidă cu pietre, să mă urască, căci prilej de încoronare îmi sunt mie uneltirile acestea, iar rănile, mulţime de răsplătiri. (Texte selectate din Cuvintele şi Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur)