Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Brutarul şi ţăranul

Brutarul şi ţăranul

Data: 15 Octombrie 2013
Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar într-o zi lui i se păru că bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran sunt cam uşoare. Aşa că se hotărî să le cântărească. Când colo, ce să vezi? În loc de un kilogram, cât trebuia să aibă fiecare bucată, aceasta cântărea doar 800 de grame. Omul păgubit s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea, cerând pedepsirea acestuia. Omul nostru a fost dus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat: „Dacă este adevărat ce spune brutarul, te bag imediat la închisoare“. „Să-mi fie iertat - zise ţăranul -, dar sunt nevinovat.“ „Cum îndrăzneşti să minţi?, sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideţi pe acest şarlatan care a încercat să mă păcălească!“ „Aşa este omule? Untul acesta tu l-ai vândut?“, spuse atunci judecătorul. „Da, al meu este, însă vedeţi dumneavoastră, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care, zice el, cântăreşte un kilogram. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut un kilogram, eu ce vină am?“ Auzind una ca aceasta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de grame. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul. 
 
Morala pildei este aceasta: cel care vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul: iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare. (Augustin Păunoiu)