Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Bucuria postului

Bucuria postului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Daniel Vraciu - 29 Martie 2012

Da, bucuria postului. În aparenţă, alăturarea acestor doi termeni, bucurie şi post, pare a nu fi prea potrivită, dacă privim bucuria şi postul prin prisma a ceea ce, în mod sincer, fără ascunzişuri teoretice, traducem în practică, în concret a fi postul, şi anume o perioadă de privaţiuni, oarecum frustrantă, silnică şi cu certitudine anevoioasă. Ei, atunci unde ar mai putea fi vorba de bucurie? Acolo unde voinţa noastră este pusă la încercare, se înţelege că numai veseli şi bucuroşi nu vom fi. Şi totuşi... întâi de toate trebuie să lămurim despre ce post şi despre ce bucurie vorbim. Postul este postul Bisericii, rânduit spre a fi aşa cum este de către oamenii sfinţi ai Bisericii, post pe care fiecare dintre noi încercăm să ni-l însuşim, reuşind mai mult sau mai puţin. Postul, aşadar, deşi este un demers personal, intim, el nu este nicidecum personalizat, adaptat la măsura noastră, ci dimpotrivă, noi fiind cei ce trebuie să facem experienţa ridicării noastre la măsura postului, măsură care nu este altceva decât măsura dragostei noastre pentru Hristos. Cât de mult îl iubim, atât de mult postim. Postul îl ţinem nu pentru noi, ci pentru Hristos, în drumul Său spre Golgota, spre Cruce, spre moarte şi Înviere, drum pe care Hristos îl face nu pentru Sine, pentru că El nu are nimic de ispăşit personal, ci îl face pentru noi, pentru fiecare în parte, călcând puterea morţii cu propria Sa moarte, răsărind lumina Învierii din mormântul datorat înstrăinării noastre de Dumnezeu. Dar vorbeam şi despre Bucurie, Bucurie pe care o asociam cu postul. De altfel, pot spune că ar trebui să vorbim de o poruncă a Bucuriei, pentru că Mântuitorul Hristos Însuşi spune: "Când postiţi, nu fiţi trişti". Deci, atunci când postim trebuie să fim bucuroşi pentru că ni se oferă prilejul de a dărui şi noi ceva lui Dumnezeu, lui Hristos, şi anume voinţa noastră liberă, ca gest de mulţumire pentru nemăsurata şi copleşitoarea purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru noi. Bucuria postului, bucuria de a dărui este răsplătită şi cuprinsă de Bucuria Învierii, Bucuria de a ne împărtăşi de harul şi lumina lui Hristos.