Buna Vestire este ziua Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, când s-a împlinit aşteptarea mesianică a neamului omenesc: „Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului Se face”, din iubire faţă de oameni, pentru a ne răscumpăra din păcatul strămoşesc. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu vine din veşnicie în lumea supusă timpului pentru a ne mântui.
Momentul Întrupării Domnului are loc atunci când Preasfânta Fecioară Maria acceptă Buna Vestire a îngerului, pentru că nimic nu se putea întâmpla fără acordul ei. Dumnezeu ţine seama de liberul-arbitru al Fecioarei şi doar cu acordul ei are loc Întruparea supranaturală a Fiului Său: „Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!” (Luca 1, 38).
Textele aghiografice explică teologic Întruparea Domnului, arătând că zămislirea se face „nu după firea și obiceiul omenesc”, ci „mai presus de fire, pentru că, unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii”. Zămislirea Fiului lui Dumnezeu în pântecele Sfintei Fecioare Maria „este după lucrarea Sfântului Duh”, pentru că Buna Vestire îngerească arată Preasfintei Fecioare: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri! (...) Duhul Sfânt, Cel Ce toate le face, întru tine, o, Preasfântă Fecioară, o va lucra aceea, ca în preacuratul tău pântece, din trupul tău, trupul Cuvântului lui Dumnezeu, Celui fără de trup Se va rândui, mai presus de fire”.
Întruparea Domnului este supranaturală, iar, după cum mărturiseşte imnografia Bunei Vestiri, „chipul zămislirii este negrăit”, pentru că „pântecele fecioresc primeşte pe Fiul, iar Duhul Sfânt de sus Se trimite, Tatăl din cer binevesteşte şi întruparea se săvârşeşte după sfatul cel veşnic” al Persoanelor Preasfintei Treimi.
Buna Vestire este ziua „arătării Tainei celei din veac”, adică a împlinirii profeţiilor care au vestit, în Vechiul Testament, venirea în lume a lui Hristos, care prin Întruparea Sa face „începutul mântuirii noastre”.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul observa că soții sunt în zilele noastre ca „petardele” sau ca „artificiile”. Nici nu intră bine în casă, obosiți de la serviciile lor, din care luptă să își plătească ratele acumulate ca urmare a dorințelor și poftelor pe care le au, unele dintre ele iraționale și fără valoare în plan spiritual, că imediat „li se aprinde fitilul”. De aici, cuvinte grele, injurii, critici, acuzații, separare, divorț și partaj.
Probabil că cea mai frumoasă și, în același timp, surprinzătoare definiție a blândeții o găsim la Sfântul Ioan Scărarul, în „Scara”. „Blândețea este starea nemișcată a sufletului, care rămâne aceeași în necinstiri ca și în laude. Începutul nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii. Mijlocul este tăcerea gândurilor în vremea tulburării subțiri a sufletului. Iar sfârșitul este seninătatea împlântată în suflarea vânturilor necurate.”
După Canonul Mare, citit sau ascultat cu întreaga noastră ființă, cu inima plecată și sufletul însetat de lumină, nu se mai poate adăuga nimic la frumusețea, profunzimea și sinceritatea cuvintelor Sfântului
În ianuarie 2026, chiar de ziua Eminescului, pe 15, la Vorona, mănăstirea pe unde poetul își purtase pașii în copilăria sa mitică, exclamând, poate, „Fiind băiet păduri cutreieram/ Și mă culcam ades
.jpg)
Duminica a 5-a din post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) Marcu 10, 32-45 În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim
„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a
Fraților, Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc dintr-Unul sunt toți; de aceea, nu se rușinează să-i numească pe ei frați, zicând: «Spune-voi fraților mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Buna Vestire „a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioară Maria”. Buna Vestire este ziua Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Domnul
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 551-552 „(...) La Mănăstirea Horezu. Acolo și-a continuat nevoința maica Matrona (Domnaru), în
În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, în această Duminică a 5-a a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm gândul și inima spre sfintele cuvioase care au fost odrăslite de pustiul cel mult roditor al virtuții. Departe de zgomotul lumii, în tăcerea și asprimea pustiei, ele au rodit țarina inimii, prin rugăciune, smerenie și nevoință, devenind pilde vii de credință și dăruire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu. Viețile lor ne arată că adevărata rodire nu vine din belșugul celor materiale, ci din adâncul unei inimi curate și din lucrarea virtuților.
Am arătat adesea că bună parte dintre membrii Rugului Aprins erau pasionați de aprofundarea tradiției românești, iar aceasta s-a manifestat în literatură, arhitectură, muzică, antropologie ș.a. Iată mai jos
„Şi i s-a spus lui Saul: «Iată David este la Naiotul Ramei!». Şi a trimis Saul slujitori să prindă pe David; dar când au văzut aceştia ceata prorocilor prorocind şi pe Samuel povăţuindu-i, S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu peste slujitorii lui Saul şi au început şi ei a proroci. Spunându-se acestea lui Saul, el a trimis alţi slujitori, dar şi aceştia au început a proroci. Apoi Saul a trimis al treilea rând de slujitori şi începură şi aceştia să prorocească. Mâniindu-se, în sfârşit, Saul a plecat el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul cel mare din Soco. Acolo a întrebat şi a zis: «Unde sunt Samuel şi David?». Şi i s-a spus: «Iată aici în Naiotul Ramei». Şi a plecat el acolo, la Naiotul Ramei. Dar pe cale S-a pogorât peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers prorocind până a ajuns la Naiotul Ramei. Acolo s-a dezbrăcat de haine şi a prorocit înaintea lui Samuel şi toată ziua aceea şi toată noaptea a şezut dezbrăcat. De aceea se zice: «Au doară şi Saul este printre proroci?»” (I Regi 19, 19-24).
La 1 martie 1837, în Humulești, la poalele Cetății Neamțului, a văzut lumina zilei Ion Creangă, scriitorul care, prin inegalabila sa operă, ne redeschide mereu lumea curată a copilăriei și frumusețea
Tăcerea arată măreția, puterea și iubirea lui Dumnezeu, Care mereu ne iubește și lucrează în tăcere, spre binele nostru. El până acum lucrează, zice Mântuitorul (Ioan 5, 17), vindecă, mângâie, alină și tămăduiește rănile păcatelor și orgoliilor noastre, ascunzându-Se tainic în lucrările Sale, izvorâte din iubire, lucrare cu putere, învăluite în smerenie, delicatețe și multă gingășie.
