Bunii cetăţeni se revoltă

Destul de des am prilejul să constat, cu amărăciune, că internetul - acest potenţial minunat mijloc de comunicare interumană - este mai mult o hazna, un loc al imposturii şi ignoranţei suculente.

În acest spaţiu toţi sunt egali, dar este vorba de un egalitarism asemănător celui din comunism - unul nivelant la nivel de valori, nu unul al comuniunii şi frăţiei, cum este înţeleasă egalitatea în Ortodoxie.

Fie că eşti doctor în teologie, fie că eşti un puştan de 16 ani nedus la biserică, ai cam acelaşi impact printr-un comentariu, eşti doar unul din cei mulţi care îşi dau cu părerea.

Nici nu s-au încheiat blasfemiile făcute cu ocazia Sfintelor Paşti (cărora le vom dedica un alt articol), că a izbucnit un nou deranj internautic, prilejuit de o vorbă a Patriarhului României, în Pastorala de Sfintele Paşti a acestui an.

Este vorba despre:

"… numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământeşti…".

Deci, au zis unii, ne-a jignit la morală şi prinţipuri! Cum, noi nu suntem buni cetăţeni? Şi de aici mizerii peste mizerii, unii nu-şi mai dădeau rând la porcărioare, alţii (fără nume, nişte neasumaţi) propuneau scoaterea în afara legii a… Patriarhului.

"Adică cum, domnule, noi nu suntem buni cetăţeni?", era ideea spusă printre invective şi spume la gură.

Mai bine ar spune: Noi nu suntem buni cetăţeni, cei care facem cu zâmbetul pe buze avorturi, aruncăm la canal mânuţe şi picioruşe de copii în formare şi urlăm dacă cineva are curajul să ne spună că-i păcat?

Noi nu suntem buni cetăţeni, cei care atunci când câştigăm 2.000 de euro pe lună claxonăm şi înjurăm spălătorii de parbrize de la semafor, în loc să dăm 1 leu?

Noi nu suntem buni cetăţeni, cei care, cu lacrimi în ochi, sărim pe telefon şi dăm câte un SMS de 2 euro la o campanie de ajutorare a unui copilaş bolnav prezentat la televizor, dar apoi fumăm ca turcii (sper să nu-mi sară în cap vreo asociaţie turcească), stricând templul Duhului Sfânt care este trupul nostru şi, mai grav, obligându-i pe alţii, inclusiv pe propriii copii, să inhaleze otrăvurile?

Noi nu suntem buni cetăţeni, cei care vedem aşa de aprig greşelile tuturor (ca să le corectăm, mă-nţelegi), dar pe ale noastre nu?

Noi nu suntem buni cetăţeni, cei care n-avem o brumă de istorie, atâta cât să ştim cât de importantă a fost Biserica în cultura neamului nostru şi că primele tiparniţe şi primii dascăli erau din sânul ei, dar sărim cu poziţii globalist-atee, care văd în predarea religiei în şcoală o spălare a creierului şi o îndoctrinare?

Da, aceasta este lumea în care trăim, Inchiziţia a ajuns întoarsă pe dos: se pregăteşte rugul pentru cel care susţine poziţia corectă, credinţa, adevărurile transcendente.

Mesajul pastoral este foarte clar: nu poţi fi bun cu adevărat, cinstit, îngăduitor, cu spirit de jertfă, darnic, iertător, slujitor al adevărurilor înalte decât dacă eşti bine îmbibat de creştinism.