Iubirea de avuţie ne deformează sufletul până la demonizare. Nu e o exagerare, credeţi-mă! Iuda e cel mai bun exemplu. Iubitorul de câştig se străduieşte prin toate mijloacele să obţină cât mai multe foloase. Pentru aceasta nu se fereşte să pricinuiască rău oricui îi stă în cale. Vă propun astăzi o poveste din viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos. Un ieromonah spovedea oameni într-un târg şi aduna bani. Sfântul s-a apropiat de el, iar călugărul, crezând că el este vreunul dintre săraci, i-a spus: „Dumnezeu să te miluiască, frate, căci eu nu am ce să-ţi dau“. Andrei a plecat de lângă el, dar a văzut încolăcit pe gâtul lui un şarpe înfricoşător pe care scria: „Şarpele iubirii de argint, rădăcina tuturor fărădelegilor“. Uitându-se de jur împrejur, sfântul a văzut doi tineri care se certau între ei. Unul era negricios, cu ochii întunecaţi, celălalt era luminos. Cel dintâi a spus: „Al meu este călugărul, pentru că voia mea o face: nu este milostiv, ci iubitor de argint şi parte cu Dumnezeu nu are, ci, ca închinători la idoli, îmi slujeşte mie“.
Iar tânărul cel luminos a zis: „Nu, al meu este, pentru că posteşte şi se roagă, este smerit şi blând“. În acel moment s-a auzit un glas din cer către îngerul cel luminos: „Nu poţi face nimic pentru acest călugăr. Lasă-l, căci slujeşte banului, nu lui Dumnezeu“. Şi îndată a plecat de la el îngerul şi l-a luat în stăpânire diavolul.
De aceea ne avertizează Sfântul Ioan Gură de Aur: „Ţineţi minte acest lucru,fraţilor,şi nu vă doriţi bogăţie. Nu lăsaţi şarpele iubirii de argint să vă stăpânească. Goi am venit în această lume, goi vom pleca şi în lumea cealaltă; nimic nu vom lua cu noi acolo, numai faptele vor merge cu noi! De aceea adunaţi-vă cât mai multe fapte bune, de acestea să vă îngrijiţi, nu de bogăţie; Dumnezeu se va îngriji de ea. Altfel, din pricina ei îndată veţi ajunge la pieirea veşnică. (Prelucrare după Îndreptarul creştinului ortodox, Egumeniţa, 2008)