Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
04 Mai, 2024
Când aluneci pe o coajă de banană
Un englez, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a făcut lumea să se înfioare trecând peste cascada Niagara pe o frânghie, fără să sufere vreo vătămare. James Hardy, în anul 1896, a reuşit performanţa de a parcurge cei 550 de metri suspendat la 46 de metri deasupra cascadei în condiţii de ceaţă şi vânt puternic. După câţiva ani, acelaşi englez, mergând pe stradă, a alunecat pe o coajă de banană şi a ajuns la spital cu o gravă fractură de picior. Uneori o mare ispită ce tună împrejurul nostru precum Niagara ne poate lăsa nevătămaţi; dar adeseori o întâmplare măruntă şi neînsemnată ne poate pricinui căderea tocmai fiindcă nu o băgăm în seamă.
Când Hristos vorbeşte de Judecata de Apoi, nu pomeneşte de marile păcate care ne vor aduce condamnarea, precum omorul, furtul, desfrânarea, ci mai curând despre micile păcate: „Străin am fost şi nu M-aţi primit, gol şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat“. Oamenii spun adeseori: „N-am omorât pe nimeni!“ Poate că aşa este.
N-am omorât pe nimeni fizic, dar dacă ţinem seama de micile păcate, de binele pe care l-am fi putut face şi nu l-am făcut, cine dintre noi va fi fără vină? (Adaptare după un fragment din volumul „Vitamine duhovniceşti“, Anthony M. Coniaris, vol. I, Editura Sophia, 2009)
