De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Când începe pregătirea pentru viaţă
Nu este nimic în viaţa oricărui om care să nu-i influenţeze dezvoltarea personalităţii. Fiecare carte citită, convorbirile de fiecare zi, vizitele făcute în diverse locuri, toate contribuie tainic la experienţa personală, care se va reflecta apoi în felul de a vorbi, de a scrie, de a te comporta şi a simţi. Iar acestea influenţează pe oricine. Este foarte sugestivă mărturisirea unui profesor american de teologie făcută unui proaspăt absolvent al cursului său. Fostul student i-a ascultat într-o dimineaţă predica şi, impresionat de reuşita ei, i-a spus: „Intenţionez şi eu să intru curând în pastoraţie. Dar una din problemele care mă neliniştesc este: cât timp ar trebui să afectez pregătirii predicii? Mi-a plăcut în această dimineaţă atât de mult cuvântul dumneavoastră, încât vă întreb: cât timp v-a trebuit s-o pregătiţi?“ Profesorul i-a răspuns cu un zâmbet: „Tinere, predica pe care am rostit-o azi dimineaţă am pregătit-o chiar din ziua în care m-am născut!“
Cu alte cuvinte, pentru adevăratul predicator, şi nu numai, pregătire înseamnă întreaga viaţă şi experienţă! (Preluare şi adaptare după o povestire din volumul Mergând, învăţaţi… (predici pentru toate duminicile şi sărbătorile de peste an), pr. prof. Vasile Gordon, EIBMBOR, 2006)



.jpg)