Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Când legea devine blestem

Când legea devine blestem

Un articol de: Ioan Valentin Istrati - 26 Septembrie 2011

Trăim într-o societate care pe măsură ce se atomizează personal, se uniformizează intenţional, după măsura dată de tehnologie, media şi politică. Citeam deunăzi în portalul creştin www.christianpost.com cum o familie din California a fost amendată pentru organizarea de studii biblice şi de cântări religioase în casa lor. Chuck şi Stephanie Fromm, locuitori ai oraşului San Juan Capistrano, unde este cea mai veche biserică din California, au fost amendaţi cu 300$ pentru aceste activităţi religioase care, se spune în raport, încalcă legile oraşului care interzic adunările religioase fără permis de la autorităţi.

Chuck Fromm este editorul revistei "Worship Leader Magazine", una dintre resursele de muzică religioasă care combină înţelepciunea biblică cu vechile cântări liturgice americane. El a insistat asupra faptului că nu intenţionează să întemeieze vreo biserică sau vreun cult. "Cum îndrăznesc ei să ne spună ce putem să facem sau nu în casa noastră?!", se întreabă Stephanie Fromm.

Acest abuz din partea autorităţilor obsedate de ordine socială poate duce la anomalii sistemice şi la legi absurde, care să interzică, de pildă, orice zgomot într-o casă, de frică să nu ofenseze pe vecini. Comunitatea umană înseamnă în mod sigur întrepătrundere, comuniune, vecinătate activă, con-vorbire, ajutor reciproc, şi nu delimitări absurde şi legi discreţionare. Libertatea mea se opreşte acolo unde lezează libertatea ta, undeva la mijloc.

Îmi amintesc de un congres al "International Association for Mission Studies" (IAMS) ţinut în Ungaria. Acolo am auzit o mărturie năucitoare. O doamnă ne-a povestit cum, într-o mişcare de şantaj de o absurditate de nedescris, poliţia a aşteptat în jurul unei biserici creştine, iar imediat ce s-a terminat Liturghia şi credincioşii s-au suit în maşini, au dat năvală şi au reţinut toate permisele de conducere, din cauza informaţiei că majoritatea se împărtăşiseră la slujbă. Faptul că aceşti credincioşi consumaseră 1 gram de vin la Împărtăşanie nu însemna desigur nici o încălcare a legii. Era doar o persecuţie violentă şi absurdă, ascunsă în spatele unei legi slabe.

În această perspectivă, primatul înţelegerii asupra aplicării textuale, dominaţia raţiunii asupra instinctului primar de obedienţă, aprofundarea ideatică a conţinutului contra interpretărilor formale, jugul inteligenţei şi al bunului simţ asupra violenţei şi barbariei umane, dar şi frâna care trebuie pusă mereu dorinţei umane de a stăpâni pe ceilalţi trebuie să fie mai atent analizate, propuse şi aplicate în societatea contemporană. Şi asta pentru că, deseori, omul degrevat de povara sfântă a libertăţii poate da naştere unei tragedii doar datorită necesităţii respectării cu stricteţe a ordinelor primite de "sus". Şi orice ascultare - de părinţi, de şefi, de autorităţi de orice fel - trebuie să treacă prin filtrul ascultării suverane de Dumnezeu, Creatorul tuturor.