"Cartea cuvintelor chivot" - chipul unei lumi transfigurate de iubire

Andreea Nanu lansează la Târgul de Carte Gaudeamus, în 21 noiembrie, de la ora 18:00, o nouă carte intitulată Cartea cuvintelor chivot, publicată de Editura Eikon. După apariția primelor trei volume din ciclul romanesc al AnoTimpurilor, Andreea Nanu ne invită să pătrundem în lumea copilăriei. O lume care, așa cum scrie criticul Alex. Ștefănescu în prefața cărții, ni se descoperă printr‑un „gest nobil”. Nobilă este încercarea de a scoate din uitare o lume care dispare, la fel cum nobil este însuși universul care pulsează în paginile acestei cărți de memorii.

Cartea cuvintelor chivot  pune încă o dată accentul pe „darul cuvintelor” - expresie sub semnul căreia Andreea Nanu a debutat în literatură -, pe dimensiunea harică a cuvintelor care trebuie să‑și păstreze sensul într‑o lume globală, desacralizată. Fiecare dintre poveștile - instantaneele de viață - surprinse în volumul de față pornește de la un cuvânt descoperit de autoare în copilărie, sau înțeles abia mai târziu, la vârsta adultă. În timp, grație unei priviri atente îndreptate asupra trecutului, fiecare cuvânt devine un chivot de preț care poartă în el o lume. Odată ce cititorul va deschide, cu fiecare întoarcere a paginilor, aceste minunate chivote, va avea șansa de a călători în lumea satului și a târgurilor de provincie de odinioară, în universul vegetal care descoperă copilului primele sensuri ale vieții. Este lumea bunicilor care poartă înțelepciunea ancestrală a satului în vorbe de duh și întâmplări pilduitoare, cu biserica și școala; e lumea orășelelor patriarhale în care se deosebesc rosturile fiecărei clase și bresle, în ritmul cotidian punctat de răgazuri de reflecție și contemplație. Toate sunt văzute de autoare cu ochii copilului care, în ciclul Grădini și bunici,  ne îmbie să ieșim la rugăciune în noaptea înmiresmată a Paștilor, sau cu privirea adolescentei care descoperă în Portrete în oglindă, din scrisorile sau jurnalele bunicilor, anii grei ai războiului, dar și extraordinara forță a educației, a nobleței spirituale și a vocației într‑o vreme în care valorile și onoarea erau mai presus de „vremi”.

Cartea cuvintelor chivot  este, așa cum spune autoarea, o „ascensiune răsturnată”. Pentru a putea urca spre cerul copilăriei ni se cere mai întâi efortul de a coborî în ziua de ieri, de a ne scufunda în apele imateriale ale timpului care trece. Fiindcă nimic nu se compară cu botezul memoriei într‑o lume care alege, de multe ori cu bună știință, uitarea. Amintirea nu este întotdeauna comodă, nici la îndemâna oricui, deoarece implică de fiecare dată o răspundere, o privire lucidă, un discernământ care permite numai lucrurilor esențiale să‑și găsească drumul spre universal.

În biserica creștină, chivotul este o casetă din metal prețios așezată în Sfântul Altar și în care se păstrează Sfânta Împăr­tășanie. Povestirile adunate în Cartea cuvintelor chivot sunt scrise în acest duh, cu grijă pentru detaliul semnificativ care prile­juiește o fericită „comunicare afectivă cu semenii”, fiecare dintre ele purtând chipul unei lumi transfigurate, prin frumusețe și iubire. O lume din care trebuie să ne împărtășim cât mai des, pentru că ea păstrează valorile, credința, tradițiile noastre spirituale. Într‑o alternanță de tonuri care merg de la ludicul copilăriei, la contemplația și nostalgia scriitorului matur, veți descoperi în această Carte a chivotelor „o survolare a prozei vieții de fiecare zi, o călătorie de vis, la care numai scriitori cei mai înzestrați au acces”.