Căsătoria lui Artaxerxe

N-o să povestesc istoria Imperiului Persan, unul din cele mai întinse imperii, existent cu 500 de ani înainte de venirea lui Hristos, nici despre marile bătălii date de persani, la Marathon, Gaugamela ori Issos, unele câştigate, altele pierdute, deşi cândva, armata persană a venit şi-n ţara noastră de-a cerut „pământ şi apă”, aşa cum ne aminteşte Mihai Eminescu în „Scrisoarea III”. Popor aflat la depărtare mare de Dacia, ţinutul locuit de strămoşii noştri, persanii au ajuns în campaniile lor până în Dobrogea, la gurile Dunării unde au fost înfrânţi. Astăzi vreau să vă povestesc despre cum se petreceea căsătoria regilor persani. După urcarea pe tron a regelui Artaxerxe, fiul lui Darius cel Mare, el a dat ordin să fie adunate din toate părţile regatului său cel mai frumoase şi mai graţioase fecioare în renumitul oraş Suza spre a fi duse la palat, în suita regelui. Pentru pregătirea lor în vederea întâlnirii cu regele, ca înfăţişarea lor să fie vrednică de persoana conducătorului suprem, s-a stabilit un termen de un an şi fiecare trebuia să-şi aleagă veşmintele cele mai elegante şi toate podoabele trupeşti, să-şi însuşească bunele calităţi sufleteşti şi purtările cuvenite persoanelor învrednicite de o aşa mare cinste. Dintre cele selectate pentru a face parte din suita regelui era aleasă o singură femeie, cea mai frumoasă dar şi virtuoasă în acelaşi timp, care să-i fie soţie. Desigur, gusturile regelui se puteau schimba destul de repede, dar acestea erau obiceiurile de la curtea imperială.

Să ne gândim puţin: dacă pentru alegerea feluritelor podoabe trupeşti şi pentru însuşirea calităţilor sufleteşti care să le facă vrednice de şederea în palatul unui rege pământesc s-a cerut atâta timp, cât de atenţi ar trebui să fim faţă de Hristos, Mirele Bisericii? Căci Evanghelia ni-L revelează pe Dumnezeu Mire şi pe noi, oamenii, mireasa Sa. Locul întâlnirii dintre mire şi mireasă este Crucea, care este pecetea iubirii lor reciproce. În Cruce distingem mai întâi iubirea lui Dumnezeu pentru noi şi apoi distingem iubirea noastră pentru El după cuvântul Apostolului, care spune: „Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi”. Dumnezeu ne-a iubit pe noi prin Iisus Hristos până la moarte, şi „încă moarte pe Cruce”. (Augustin Păunoiu, preluare din vol. „Iliotropion sau Acordul dintre voia omului şi voia lui Dumnezeu”, Sf. Ioan Maximovici, Egumeniţa, 2012)