Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Catedrala „Aghia Sofia” din Constantinopol, istorie și miracol

Catedrala „Aghia Sofia” din Constantinopol, istorie și miracol

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Arhim. Mihail Daniliuc - 02 Aug, 2022

An de an, pe 2 august îl sărbătorim liturgic pe unul dintre cei mai renumiți împărați bizantini, Iustinian cel Mare, care a condus destinele Imperiului Roman de Răsărit sau Bizantin de la ungerea ca basileu, 1 august 527, până la mutarea sa la cele veșnice, noiembrie 565.

Binecredinciosul Împărat Iustinian înainte de încoronare se numea Flavius Petrus Sabbatius. S-a născut în anul 482 la sud de Dunăre, în satul Tauresium, lângă Scopje, capitala Macedoniei de astăzi, unii biografi atribuindu-i origini chiar dacice. Împăratul Justin I, fratele mamei, l-a înfiat de copil, schimbându-i numele în Justinian. Istoricii spun că binecredinciosul împărat, proslăvit la început de Gustar, i-a datorat rudeniei sale nu doar faptul că a ajuns în fruntea mult râvnitului Imperiu Bizantin, ci și aleasa educație profană, mai ales în cunoștințe de drept, remarcându-se ca un ilustru cunoscător al dreptului și istoriei Imperiului Roman. Iustinian s-a dovedit și un bun teolog, preocupat de viața liturgică a Bisericii. Unele izvoare îi atribuie chiar paternitatea imnului „Unule născut” din prima parte a Sfintei Liturghii.

Trecând peste importantele sale făptuiri politice, militare și administrative, vă propun să ne reamintim de una din cele mai strălucite realizări ale împăratului Iustinian, Catedrala Aghia Sofia sau Biserica Sfintei Înțe­lepciuni, din Constantinopolul de odinioară, Istanbulul de astăzi, edificiu considerat drept „a opta minune a lumii” și închinat celei de-a doua persoane a Sfintei Treimi, Mântuitorul Hristos, Cuvântul și Înțelepciunea lui Dumnezeu, Logosul întrupat.

După înfrângerea vestitei răscoale Nika, din anul 532, care avea să-i pericliteze însăși domnia, Iustinian cel Mare, în semn de recunoștință față de Dumnezeu pentru biruința asupra răsculaților, poruncește iluștri­lor profesori de geometrie ai Universității din Constantinopol Isidor din Milet și Anthemiu din Tralles să proiecteze o biserică măreață, închinată înțelepciunii divine. Odată începută, împăratul a ținut să supravegheze personal lucrările de construcție, care au durat vreme de 5 ani, 532-537. Aștep­tările și strădaniile celor doi arhitecți, dar și ale constructorilor au fost pe măsură: edificiul a devenit unic în istoria arhitecturii bizantine și cea mai mare biserică din spațiul creștin până la construirea Catedralei Sfântul Petru din Roma, între anii 1506 și 1626.

Proiectanții i-au hărăzit edificiului măreț un plan clasic de bazilică: lățimea de 70 de metri, lungimea de 75, iar grandioasa cupolă cu diametrul de 31 m fiind zidită la o neobișnuită înăl­țime pentru acele vremuri, aproximativ 54 m. Impresionanta minune arhitectonică, atât prin mărimea ei, cât și prin înălțimea la care se ridică, este luminată de 40 de ferestre, dispuse la distanțe foarte mici, încât lumina ce le străbate să creeze în interior un veritabil cerc luminos, care dă impresia uluitoare că imensa cupolă, în centrul căreia domnea icoana Mântuitorului Hristos, Pantocrator, stă suspendată în văzduh. Măreața boltă se susține, de fapt, pe patru secțiuni triunghiulare de piatră împodobite cu motive religioase, greutatea cupolei trans­mi­țân­du-se prin mijlocirea triunghiurilor celor patru coloane foarte mari, construite în colțurile absidelor. Placarea integrală cu aur a grandioasei bolți, ornarea interiorului cu impresionante icoane realizate în tehnica mozaic, împodobirea coloanelor cu marmură de diferite culori, dotarea cu diferite odăjdii unicat, realizate din materiale scumpe, făceau din Aghia Sofia cea mai impresionantă capodoperă a artei bizantine, dedicată lui Dumnezeu. Se spune că Împăratul Iustinian ar fi rostit la finalizarea lucrărilor: „Solomoane, te-am întrecut”.

Timp de peste 900 de ani, măreața catedrală ctitorită de Sfântul Iustinian cel Mare a reprezentat sediul eclesiastic al Patriarhiei Constantinopolului și a adăpostit cele mai impresionante slujbe ortodoxe, întruniri, sinoade ecumenice ori locale, încoronări de împărați ori alte sfinte oficieri, ajungând pe drept considerată inima Ortodoxiei. Potrivit tradiției, la o asemenea slujbă a asistat și delegația cneazului Vladimir al Rusiei, venită să culeagă infor­mații despre credința creștină răsăriteană. Întoarsă la Kiev, solia i-a spus lui Vladimir: „Am văzut cerul pe pământ”, încât țarul ar fi acceptat botezul creștin, iar după dânsul, întreg poporul rus.

La 29 mai 1453, Constantinopolul a căzut sub turci, istoria strălucită de peste un mileniu a Imperiului Bizantin încetând. Mehmed al II-lea Cuceritorul, intrând în uluitoarea catedrală și admirându-i frumusețea, a poruncit să fie transformată în moschee, statut ce l-a păstrat aproape cinci secole, până prin anii 1934, când, odată cu dispa­riția Imperiului Otoman, întemeietorul statului turc modern, Kemal Atatürk, a preschimbat-o în muzeu, recunoscându-i imensa valoare istorică și spi­ritu­ală pentru întreaga creș­tinătate răsăriteană. În 2020, tot printr-un ordin politic, ctitoria Sfântului Iustinian cel Mare a redevenit moschee, în pofida numeroaselor proteste ale autorităților eclesiastice, culturale și politice din lume.

Recent am trăit bucuria să vizitez faimoasa zidire din fosta capitală a Imperiului Bizantin, Constantinopol, Istanbulul de astăzi. Cunoscând istoria de aproape un mileniu și jumătate a edificiului, fiecare pas prin Aghia Sofia pare că se transformă într-o pagină de poveste. Deși zidurile catedralei nu mai arată la fel de strălucitoare ca odinioară, deși măreața icoană a Mântuitorului nu mai tronează din impresionanta cupolă, deși celelalte icoane și simboluri creștine au fost tencuite ori acoperite cu înscrisuri din cultul islamic, totuși faima îndepărtată a istoriei locașului străbate peste timp aducând din bătrâne vremi fapte și lumini ce nu se vor uitate.

Citeşte mai multe despre:   Hagia Sofia