Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Ce-am câştigat la 22 decembrie 1989

Ce-am câştigat la 22 decembrie 1989

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Daniela Șontică - 22 Dec, 2010

După decembrie 1989, era o vorbă - dură, cel puţin pentru unii -, care a fost preluată cu veselie de toată societatea: Ce-ai făcut în ultimii cinci ani? Ne amintim că avea o conotaţie politică, purificatoare, dorindu-se a fi etalonul curăţiei de dosar pentru cei care voiau să ajungă în posturi de conducere.

Ziua de astăzi pare a fi un bun prilej să ne întrebăm cu toţii: Ce am făcut în ultimii 21 de ani? Anii scurşi de la eliberarea din comunism, cu unul trecut peste suma celor profeţiţi de Silviu Brucan, care ne prevestea zorii democraţiei. Fiecare a trăit în acest răstimp aşa cum a vrut, cum a ştiut, cum a putut.

Dar dacă ar fi să ne întoarcem înapoi cu 21 de ani, poate mulţi dintre noi am alege să devenim eroi, să murim noi în locul celor care au plecat atunci spre tancuri cu piepturile goale şi au strigat: "Vom muri şi vom fi liberi!" sau "Cu noi este Dumnezeu!"... Mai târziu, când lucrurile nu au decurs aşa cum ar fi vrut, unii au spus plini de amărăciune că degeaba au murit acei tineri atunci, că au murit din naivitate. În adâncul sufletului, fiecare ştie însă că ei au spălat anii de mizerie şi laşitate ai întregului popor, că fără cei curajoşi şi nebuni în dragostea lor de libertate n-am fi avut şansa pe care o avem acum.

Nu ştiu ce calitate are democraţia noastră faţă de ceea ce am visat fiecare dintre noi în acele superbe zile ale istoriei trăite, dar un lucru este cert: avem libertatea credinţei şi acesta este unul dintre cele mai mari câştiguri.

În privinţa asta, avem de dat şi un răspuns cu care nu ne este ruşine: am ridicat biserici ca niciodată în vreo altă epocă a istoriei noastre; copiii studiază religia în şcoli; Biserica se implică în social, iar cei care au nevoie de ocrotirea şi mila ei le primesc; în presă se scrie şi se vorbeşte despre Dumnezeu. Această parte a democraţiei n-ar trebui s-o uităm prea uşor.