Ce nu s-a spus în campania electorală

▲ De cele mai multe ori, s-a discutat în păsăreasca practicată în comisiile de urbanism, cu privire la refacerea PUG-ului şi a PUZ-urilor ▲

La fiecare patru ani, când în România sunt alegeri locale, spiritele se încing la maximum, pentru că se desfăşoară campania electorală pentru alegerea primarilor, şefilor de judeţ şi consilierilor locali. După o lună de campanie de prezentare a „proiectelor“ candidaţilor, urmează ziua alegerilor şi decizia electoratului. Asta s-a întâmplat şi duminică, 1 iunie, când electoratul a votat după cum a crezut de cuviinţă, iar acum deja suntem în turul al doilea pentru alegerea primarilor.

Dacă ar fi să enumerăm propunerile lansate în campania din acest an, putem aduna totul într-o carte groasă, tipărită cu litere mici. Chiar ar fi un exerciţiu interesant pentru vârsta democraţiei din ţara noastră editarea unui volum cu promisiuni lansate în campania pentru alegerile locale din acest an.

Cine a avut curiozitatea să urmărească dezbaterile televizate ale candidaţilor la fotoliile de primari a putut reţine că, de obicei, cu toţii s-au cantonat în probleme curente ale administraţiei locale: asfaltări, fluidizarea circulaţiei din marile oraşe, construcţia de şosele de centură sau autostrăzi de preluarea traficului aglomerat, pietruirea drumurilor şi zidirea de podeţe (în cazul comunelor). S-a vorbit şi despre proiecte de viitor, despre transformarea oraşelor în zone metropolitane, despre atragerea investitorilor şi, mai ales, despre atragerea de fonduri europene nerambursabile pentru dezvoltarea multilaterală a comunităţii.

Nu am văzut, din păcate, nici un discurs al vreunui candidat care să facă referire la probleme care fac într-adevăr agenda reală a cetăţeanului. Nu s-a vorbit, de exemplu, despre creşterea îngrijorătoare, odată cu cea a nivelului de trai al unei anumite părţi a populaţiei, şi a consumului de droguri printre elevii din liceele marilor oraşe. Nu

s-a vorbit deloc despre situaţia zecilor de mii de copii şi adolescenţi care cresc fără părinţii aflaţi la muncă, de ani de zile, în Spania, Italia sau în alte ţări din Uniunea Europeană.

Nu s-a văzut nici un primar dornic de încă un mandat să prezinte cifre rezultate din anchetele realizate de Serviciul Social al primăriei din care să rezulte câţi copii cresc fără părinţi, cum cresc aceştia, ce probleme au, cum se implică primăria în rezolvarea lor. Anul trecut, în toamnă, s-a lansat un proiect de asistare a persoanelor vulnerabile din România (oameni săraci, copii fără părinţi sau cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, bătrâni fără nici un sprijin material), încheiat cu un proptocol de colaborare între Guvern şi Biserica Ortodoxă Română. Din păcate, ideile generoase din acest proiect nu au fost preluate de nici un primar, pentru a fi aplicate la comunitatea pe care o păstorea.

S-a vorbit foarte mult în campania electorală despre modul haotic în care se dezvoltă oraşele noastre, despre lipsa unei viziuni arhitecturale care a condus la apariţia de blocuri turn cu zeci de etaje şi fără un loc de parcare în zone cu regimuri de înălţime de patru nivele, de vile cu faţade monstruoase lângă clădiri cu valoare arhitectonică deosebită. De cele mai multe ori, s-a discutat în păsăreasca practicată în comisiile de urbanism, cu privire la refacerea PUG-ului şi a PUZ-urilor (planurilor de urbanism general şi zonal), în loc să se spună clar: „Dacă voi fi primar, voi promova un regulament de urbanism prin care nici un bloc de locuinţe nu se va construi fără două garaje pentru fiecare apartament, nici o clădire de birouri nu va primi autorizaţie de construcţie dacă nu are prevăzută câte o parcare auto pentru fiecare 3 angajaţi şi nici o maşină parcată pe trotuar nu va scăpa neamendată de poliţia comunitară“. Să fi văzut atunci cum alegătorii ar fi ciulit urechile, devenind brusc interesaţi de acel candidat!

Sunt multe altele, care nu s-au spus în campania electorală. Poate în acest tur al doilea vom vedea şi ceva idei de dezvoltare a unui oraş sau comună. E greu de crezut că ar fi vreun primar care să nu asfalteze străzile atunci când e nevoie, să nu lumineze străzile aflate în beznă sau să nu vrea să rezolve probleme de circulaţie, pentru a evita aglomerarea de la intersecţii. Indiferent cine ar ieşi la vot, oricum va avea de soluţionat aceste probleme. Însă adevăratele proiecte nu s-au văzut. Poate în turul doi, poate peste patru ani. Suntem un popor îndelung răbdător.