Biografii greci relatează în scrierile lor unele amintiri despre monahii români mai puțin cunoscuți de conaționalii lor, care au trăit în a doua jumătate a secolului XX, în special în timpul regimului
14 Noi, 2024
Ce reviste vin de la Cluj!
Acum câtva timp, am semnalat apariţia la Cluj a primei publicaţii academice româneşti dedicată studiilor religioase. O publicaţie interdisciplinară şi interconfesională, ca să spun aşa, elegantă în formă şi consistentă în conţinut. Dar tot la Cluj apare, de câţiva ani, şi IDEA, care este, probabil, cea mai frumoasă publicaţie periodică românească. Atât de frumoasă încât, pe vremea când făceam rubrica de „revista revistelor“ la revista Timpul, n-am comentat-o niciodată, deşi tare aş fi vrut!, pentru că nu-mi venea s-o amestec cu celelalte, în majoritatea tabloide, iar dacă nu erau tabloide, prea aveau aer muzeal. Or, IDEA nu era nici tabloid, ci o apariţie elegantă ca un album de artă - ceea ce şi este, în bună măsură! -, dar una foarte vie, implicată în dezbateri de idei, respectându-şi subtitlul. Este o publicaţie de artă, dar este şi una despre societate şi despre relaţiile dintre ele.
Apariţia ultimului număr - 27, 2007 - mi-a adus şi soluţia - voi comenta revista aici, ca şi cum ar fi o carte. Aşa cum ne-a obişnuit deja publicaţia, şi acest număr conţine eseuri, studii, dezbateri, interviuri focalizate pe chestiuni de actualitate artistică şi socială, adesea cu pronunţate note polemice, toate publicate bilingv - română şi engleză -, texte aparţinând în egală măsură unor autori români, est-europeni şi occidentali. Această deschidere, adăugată celei deja menţionate a situării artei în ansamblul social, mi se pare nu doar remarcabilă, ci şi cumva singulară în peisajul revuistic românesc. În oarece măsură, mai întâlnim fenomenul în paginile revistei Secolul 21, desigur şi în cele ale versiunii româneşti din Lettres Internationalles, dar ultima e totuşi o adaptare după un format internaţional consacrat de decenii bune, nu o iniţiativă originală, cum este cazul IDEA-ei. Este foare greu să disting anumite texte dintr-un ansamblu destul de omogen valoric, totuşi voi menţiona câteva din preferinţele mele de lectură: Arta instalaţiei şi muzeul (Bruce Altshuler), Spectacolul ca iluzie şi realitate (Gerard Briche), Societatea post-comunistă: triumf sau eşec al spectaculatului integrat? (Ciprian Mihali). Aş vrea, de asemenea, să semnalez interviurile cu Olaf Metzel (de Marius Babias) şi Pavel Brăila (de Vlad Morariu), ambele substanţiale şi alerte, ori „darea de seamă“ a Larei Taubman despre instalaţia lui Dan Perjovski de la Muzeul de Artă Modernă din New York, despre care ştiam deja că a provocat ecouri puternice în mediul artistic american şi mondial. Însă, pentru mine cel puţin, partea cea mai interesantă a numărului este preluarea polemicii dintre Janos Kis şi G. M. Tamas, pornită de la textul celui dintâi Solidaritatea după un sfert de veac. O extraordinară polemică de idei de la care ar avea multe de învăţat şi „polemiştii“ români, atât de temperamentali, încât uită foarte rapid de idei în favoarea insultelor, a atacului la persoană. Nu în ultimul rând vreau să subliniez calitatea de excepţie a ilustraţiilor numărului, excelent pusă în valoarea de calitatea hârtiei şi a tiparului. Da, e foarte plăcut să priveşti, să ţii în mână, să răsfoieşti, în cele din urmă să citeşti un „obiect artistic“ atât de frumos şi de inteligent conceput! Cred că echipa de la IDEA (Timotei Nădăşan, redactor şef; Alex Cistelecan, Ciprian Mihali, Ciprian Mureşan, Adrian Sârbu, Andrei State, Attila Tordai) merită toate laudele pentru ceea ce reuşeşte să facă prin această publicaţie, dar şi prin editura omonimă.
.jpg)
