Ce-ţi doresc eu ţie: Mesagerul din secolul XXI către creştinii din catacombe

▲ Conform ultimului recensământ, numărul creştinilor din România însumează peste 90 de procente din populaţia ţării, din care majoritatea sunt creştini-ortodocşi. Ce ar crede despre această statistică creştinii din catacombe? ▲

Printr-un exerciţiu de imaginaţie, închipuiţi-vă că ne-am întoarce în timp cu 1800-1900 de ani - adică în plină perioadă de persecuţie a creştinilor - şi am reuşi să pătrundem într-una din catacombele comunităţilor fidele lui Hristos. Închipuiţi-vă că acelor oameni, care nu însemnau, poate, la acele vremuri, mai mult de câteva procente din totalul populaţiei Imperiului Roman, le prezentăm această statistică. Oare ce ar gândi ei - pentru care viaţa fără Hristos era mai rea ca moartea şi pentru care nu conta dacă sângele curgea prin vene sau în afara lor, atâta vreme cât îl simţeau pe Hristos aproape - la auzul unor aşa veşti? Cu siguranţă, i-ar ferici şi i-ar considera binecuvântaţi pe cei care s-au născut în astfel de vremuri.

Imaginaţi-vă ce reacţie ar avea dacă le-am spune că în lumea noastră nimeni nu-ţi face nimic dacă recunoşti că eşti creştin, iar bisericile se înalţă maiestuos în fiecare comunitate, că există mănăstiri unde rugăciunea nu conteneşte, că sfinţii, chiar mulţi dintre ei prezenţi în acea catacombă, au zile de pomenire, pentru că l-au preamărit pe Hristos prin curajul şi faptele lor. Oare nu cumva… s-ar considera discriminaţi? De ce ei, atât de puţini, să sufere atât de mult, să fie tăiaţi, arşi, sfârtecaţi de fiare, indiferent că-i vorba de bătrâni, de mame, de copii, iar ceilalţi creştini, din viitorul atât de îndepărtat, să trăiască într-un aşa paradis? Probabil că, tot încercând să dea o explicaţie pentru o aşa discrepanţă, ar cădea cu toţii de acord că creştinii din viitor sunt cu mult mai vrednici decât ei înşişi, iar Dumnezeu îi binecuvântează pe măsura dragostei pe care o arată faţă de El.

Probabil că, având ochii plini de lacrimi, bucuroşi că sămânţa celor care i-au urmat lui Hristos nu a pierit, ci, dimpotrivă, a ajuns să umple pământul, sfinţii din catacombe vor mai cere cu nesaţ să li se povestească despre paradisul din secolul al XXI-lea. Desigur, mesagerul va încerca să le spună despre minunata tehnologie, despre cât de plăcută şi liniştită poate fi viaţa în viitor.

Dar nu, ei nu despre asta ar vrea să audă! Ei ştiu că darurile lui Dumnezeu sunt multe şi bogate, dar pe ei îi interesează veştile despre oameni. Cum sunt oamenii? Cât se iubesc ei? Cum se roagă şi cum Îl aduc pe Hristos în viaţa lor?

Oare ce ar spune când ar afla că, deşi toată lumea este creştină cu numele, cei mai mulţi sunt indiferenţi sau le e ruşine să o mărturisească. Că, deşi nimeni nu le face nici un rău, chiar şi cei, cât de puţini ar fi ei, pentru care Hristos înseamnă totul, evită să recunoască acest lucru. Că bisericile, deşi sunt frumoase şi numeroase - nu ca grotele în care se roagă ei - deşi au zugrăvite în ele chipul Mântuitorului, dar şi al celor care şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu - cu toate acestea - prea puţini din cei care se numesc creştini le calcă pragul; iar prin unele părţi ale lumii chiar au ajuns să fie privite ca ceva fără mare valoare, cam cum privesc ei statuile idolilor din vechime.

Sincer, nu mi-aş dori să fiu în pielea mesagerului, nu aş vrea să le văd chipul, să le aflu mustrarea, fie ea şi fără vorbe.

Pe de altă parte, cred că fiecare dintre noi, chiar şi cei care ne numim creştini doar pentru că aşa au fost mama şi tata, dacă am fi în rolul mesagerului din secolul al XXI-lea către creştinii din catacombe, am rămâne la fel de încurcaţi când i-am vedea în arenă, măcinaţi de colţii leilor. La urma urmei… ce le-a dat lor în plus Hristos, ca să fie atât de creştini?

Dar oare noi ce-am face, dacă ne-ar prinde vremea printr-un asemenea loc, unde creştinii sunt transformaţi în mucenici? Într-adevăr… grea întrebare pentru nişte creştini cam lejeri sau laşi, ca noi. Dar poate pentru slăbiciunea noastră a făcut Dumnezeu ca noi să trăim în secolul al XXI-lea, când e atât de simplu să fii creştin!...