Ce-ţi doresc eu ţie: Religia internetului nu are apostoli

▲ Dincolo de metafore bombastice, internetul şi „internautismul“ nu pot fi considerate (şi nici nu pot deveni) religie. Pot deveni, cel mult, idoli, cei mai complecşi şi mai sofisticaţi din câţi a creat omul până acum ▲

În ediţia de marţi, 5 iunie a.c., domnul Grigore Radoslavescu se întreabă în textul pe care-l semnează, săptămânal, în cotidianul „Lumina“ dacă „Vom trăi într-o societate omni-internet?“.

După o succintă prezentare a evoluţiei fenomenului internet în ţara noastră, autorul dezbate o foarte interesantă problemă: cea a posibilităţii naşterii sau chiar a existenţei unei religii a internetului, în care acesta să fie şi biserică şi obiect al venerării.

Despre potenţialul internetului au curs fluvii de cerneală şi miliarde de miliarde de Mb. Şi parcă tot nu s-a spus mare lucru. Internetul este, într-adevăr, o mare descoperire, poate cea mai mare de la inventarea roţii, încoace. Probabil că nimeni nu are o imagine integrală a internetului, în toată complexitatea sa, cu toate consecinţele şi repercusiunile sale asupra prezentului şi viitorului.

Era de aşteptat ca şi internetul, ca orice lucru nou descoperit, să dea naştere la fantezii. E drept că, foarte adesea, şi fanteziile au un strop de realitate, pentru că, altfel, ar fi incredibile, nu le-ar da nimeni nici o atenţie. Dacă ne gândim la romanele lui Jules Verne, de pildă, care a preluat în ficţiunile sale aproape toate descoperirile veacului al XIX-lea, la călătoriile sale imaginare spre soare sau centrul pământului, atât de minuţios prezentate, ne facem o idee despre exuberanţa ficţională pe care o poate determina o nouă descoperire ştiinţifică.

Cam aşa cred că stau lucrurile şi în ceea ce priveşte internetul. Apariţia şi, mai ales, dezvoltarea sa după o perioadă istorică în care popoare şi civilizaţii erau separate de ziduri şi cortine de fier, a creat o puternică impresie de anarhie globală, de haos final, de început al unei ere a schimbării radicale, în care nimic din ce a fost nu va mai rămâne la fel. Efectul de vacuum al internetului a fost, pentru mulţi, un fenomen aproape înfricoşător. Nimic din ce însemna lumea noastră părea să nu scape de reţelele nesătule de informaţie. Putea face religia excepţie?

Dincolo de metafore bombastice, internetul şi „internautismul“ nu pot fi considerate (şi nici nu pot deveni) religie. Pot deveni, cel mult, idoli, cei mai complecşi şi mai sofisticaţi din câţi a creat omul până acum. Imposibilitatea nu e dată doar de nepotriviri conceptuale sau de definiţie cu ceea ce înseamnă o religie, ci ţine de însăşi esenţa pură a fenomenului internet. Aşa cum e absurd să venerezi o bibliotecă, tot la fel de aiuritor e să gândeşti că internetul ar putea deveni, vreodată, obiectul vreunei liturghii.

Indiferent câţi cercetători şi-ar da cu părerea ori profeţitul despre „religiile“ născute (!) din internet, forţarea unor idei sau realităţi este cât se poate de evidentă. Deşi aparent, se creează iluzia unei comuniuni fără limite, dincolo de comunicare, conexiunea la internet nu prea mai aduce altceva în plus. Adică, e extraordinar să poţi menţine legătura prin text, imagine şi sunet cu prietenii din celălalt colţ al lumii, dar cât mai valorează toate acestea în comparaţie cu o îmbrăţişare?

În încheiere, vă mai propun un argument cu privire la „predispoziţia religioasă“ a internetului. În legătură cu acest subiect am discutat şi cu nişte programatori web, adică persoane care construiesc internetul, pentru care tot ce ţine de mirajul www este doar simplă inginerie tehnică. Au pufnit în râs când au auzit despre „religia internetului“ şi m-au întrebat de ce nu ar exista şi o „religie a autoturismelor“? Pentru ei, internetul nu e nimic mai mult decât un instrument, cu ajutorul căruia îşi câştigă pâinea de toate zilele.

Ce credem noi despre internet, ţine de experienţa şi maturitatea noastră. În ceea ce-i priveşte pe prietenii mei, care transpiră în „ogorul www-ului“ n-au nici un fel de evlavie faţă de munca pe care, de voie de nevoie, o depun zi de zi. Pentru ei, „religie“ înseamnă tot Hristos, liturghia de duminică, post, împărtăşanie, crucea de la începutul lucrului etc.